Salarizarea funcționarilor publici în Franța

Administraţia Publică din Franţa reprezintă o structură puternic centralizată de tip “weberian”. Principiile consfinţite prin statutul din 1946 sunt încă valabile: urmărirea şi stabilirea unei structuri integrate, competente şi non-politice a Administraţiei Publice, capabile să facă faţă presiunilor politice şi altor presiuni din exterior, cum ar fi favoritismul, nepotismul, corupţia etc.

Administraţia Publică din Franţa este caracterizată de un sistem de salarizare unic şi global, în care acelaşi indice de clasificare pe grade se aplică tuturor Funcţionarilor Publici. Principiul dominant în sistemul de salarizare este vechimea în muncă. Şi deşi are loc o evaluare anuală a Funcţionarilor Publici, nu a fost stabilită o legătură directă între performanţă şi salariu.

Structura salarizării: Broadband şi sisteme clasice

În ceea ce priveşte structura salarizării se poate face o distincţie generală existând, pe de o parte, clasica structura a salarizării şi, pe de altă parte, sistemul de salarizare broadband.

În Franţa întâlnim structura clasică de salarizare, în cadrul careia fiecare funcţie poate fi atribuită unui grad, adică fiecărei funcţii îi corespunde o poziţie unică în sistemul universal de salarizare şi clasificare pe grade profesionale. Structura clasică de salarizare pune adesea un puternic accent pe sistemele de evaluare a posturilor, îndreptându-şi atenţia asupra factorilor asociaţi poziţiei (responsabilitate şi studii calificate). Franţa şi, într-o oarecare măsură Danemarca şi Ungaria, prezintă cele mai clare elemente ale acestei abordări a sistemului de salarizare a Funcţiei Publice.

În cadrul structurii clasice de salarizare se pot distinge două cazuri:

a) de “suprapunere”

b) de “delimitare”.

Referitor la modelul de suprapunere, accentul se pune în mod obişnuit pe vechimea în muncă şi prin urmare există o suprapunere verticală a gradelor. Modelul de suprapunere permite angajaţilor să rămână la acelaşi grad o foarte mare perioadă de timp pentru a atinge valori (maxime) ale salariului la un nivel echivalent cu un anumit nivel al unui grad superior.

Cu toate acestea, vechimea în muncă poate aduce creşteri salariale minore sau nesemnificative. Acesta este si cazul structurii franceze.

În cazul modelului de delimitare nu există suprapunere verticală între grade. (Creşterile salariale se pot obţine prin promovarea la un grad superior). Promovarea aduce un salt salarial efectiv şi substanţial (în funcţie de diferenţierea pe grade). Structura de salarizare daneză prezintă mari similarităţi cu această tradiţie întâlnită în ţările studiate, fiind prezent totuşi, într-o oarecare măsură, şi modelul de suprapunere a gradelor.

Stabilirea sistemului de salarizare a funţiei publice

Condiţiile de salarizare şi angajare pentru funcţionarii publici respectă prevederile statutului. Ministerul funcţiei publice al reformei de Stat şi amenajării teritoriale reprezintă autoritatea centrală pentru rezolvarea aspectelor referitoare la salarizare şi alte condiţii de angajare pentru toţi angajaţii publici, incluzând funcţionarii publici.

Stabilirea salariilor şi a condiţiilor de angajare implică un mecanism complex de consultare. Negocierile la nivel central se derulează la nivel de ministere, între Ministerul Funcţiei Publice (sub autoritatea Primului Ministru) pe partea angajatorului, şi câteva sindicate, pe partea angajatului. Guvernul nu este angajat legal de rezultatele negocierilor. Rezultatele negocierilor trebuie privite drept recomandări care necesită un act normativ sau o reglementare care să le dea un caracter legal.

Sectorul public din Franţa se împarte în trei grupuri principale. Funcţia publică de stat constituie cel mai mare grup, reprezentând aproximativ 51 procente din sectorul public total format din 2.270.000 angajaţi în sectorul de stat. Funcţia publică teritorială constă din 1.507.000 angajaţi, iar funcţia publică spitalieră constă din 857.000 angajaţi.

Cadrul de clasificare a funcţiei publice

Funcţionarii publici, precum şi angajaţii care nu sunt funcţionari publici din cele trei sectoare diferite ale administraţiei publice se încadrează în una din cele trei categorii A, B şi C (cea de-a patra categorie: D, a fost mai mult sau mai puţin abandonată, întrucât posturile acestei categorii au fost regrupate în categoria C)..

Corpul general şi structura pe grade in Franta

Categoria A Categoria B Categoria C

Structură de conducere,

Studii superioare Aplicarea regulilor

Licenţiat Execuţie

Corpul administrativ Funcţionar public superior

Profesori universitari Secretari administrativi

Funcţionari superiori

Corpul tehnic Ingineri Tehniciani de laborator Muncitori calificaţi

Altele Profesori, intendenţi de poliţie Soră medicală, inspector de poliţie Gardieni de închisoare

În cadrul administraţiei centrale, principala diferenţiere o constituie cea făcută între două mari corpuri. Corpul profesioniştilor cu pregătire tehnică recrutaţi în principal de la “l’Ecole Polytechnique” şi corpul administrativ, recrutat în principal de la “l’Ecole nationale d’administration”.

Salariul de început al funcţionarului public este stabilit de funcţia specifică deţinută în cadrul categoriei şi corpului respectiv. Solicitantul unui post trebuie să susţină un test în funcţie de nivelul educaţional pe care l-a dobândit. În funcţie de gradul pe care îl deţine solicitantul şi de categoria din cadrul căreia se solicită postul, respectiv A, B sau C, se poate stabili exact poziţia funcţionarilor publici nou veniţi în indexul de salarizare (indice brut) care corespunde celei din sistemul de salarizare (indice majoré).

Sistemul de evaluare a posturilor

O evaluare anuală a funcţionarilor publici este efectuată de către un funcţionar public superior în ierarhie. Se acordă un punctaj de la 0 la 20 în funcţie de factori precum precizia, iniţiativa şi competenţa profesională. În plus, Şeful de Compartiment contribuie cu o remarcă generală.