Riscul de țară

Introducere

Riscul de tara masoara abilitatea unei tari de furniza companiilor private rezidente sau nerezidente precum si entitatilor guvernamentale valuta necesara derularii activitatii acestora. Aceasta abilitate se refera pe de o parte la convertibilitatea monedei nationale intr-o alta moneda si pe de alta parte are in vedere riscul de transfer de profituri si plati in afara (aferente unor credite externe sau contracte comerciale). Un risc de tara ridicat se traduce prin reducerea semnificativa a capacitatii filialelor companiilor straine sau chiar a companiilor rezidente de a cumpara de la bancile comerciale sau de la autoritatea monetara valuta necesara indeplinirii obligatiilor fata de partenerii comerciali, creditorii sau investitorii straini. O componenta aparte a riscului de tara (riscul suveran) masoara capacitatea unei tari de a-si plati serviciul datoriei externe. Riscul de tara, adesea si in mod eronat, este confundat cu riscul politic sau cu riscul suveran.

Riscul de tara afecteaza o mare varietate de tranzactii si active, ce include imprumuturi externe, operatiuni in valuta, platile internationale, creditele de export, plati de dividende sau repatrieri de capital catre investitorii straini. Riscul de tara se refera numai la activele reale sau financiare ale unei companii localizate pe o piata straina si niciodata nu afecteaza pasivele acestei companii. Riscurile asociate unui imprumut extern sunt riscul de tara, riscul de transfer, riscul politic si riscul suveran. Riscul suveran are in vedere creditele guvernamentale externe sau cele garantate guvernamental. Riscul suveran se refera atat la lipsa de vointa in indeplinirea obligatiilor asumate de un guvern fata de o institutie financiara externa (repudierea datoriei externe) cat si la incapacitatea de indeplinire a acestora (caz in care se solicita renegocierea sau reesalonarea datoriei externe si a serviciului aferent acestuia). Riscul politic masoara pierderea care ar putea sa apara datorita instabilitatii politice, exproprierilor, nationalizarilor, confiscarilor, revolutiei sau razboiului. Riscul de tara asociat investitiilor straine directe acorda o importanta fundamentala mediului politic, de a carui capacitate de a rezolva crizele economice potentiale depinde finalitatea operatiunii.

Capitolul 1 - Evaluarea riscului de tara si indicatorii acestuia

Evaluare riscului de tara a aparut ca un rezultat al cresterii imediate a imprumuturilor internationale a tarilor in curs de dezvoltare in anul 1970. Cosset(1991) defineste rata riscului de tara ca un indicator al faptului ca imprumutatul; nu-si va indeplini obligatiile. Riscul de tara implica de asemenea si neplata sau intarzierea platii datoriilor si in special unde venitul este atribuit tarii imprumutatului.(Caouette, 1998) La inceput, majoritatea agentiilor specializate considerau anumiti factori economici drept determinate in stabilirea riscului de tara, dar in timp mediul politic, social si cultural a devenit mai important.(de vRies citat de Herring 1983).

Necesitatea evaluarii riscului de tara a fost asociat in principal cu 3 procese: investitia straina directa, diversificarea portafoliului si alocarea creditelor tarilor slab dezvoltate (LDC).

Evaluarea riscului este necesara datorita faptului ca investitia straina directa(FDI) se face pe termen scurt sau lung, scopul riscului de tara venind sa prezica evenimentele politice, sociale si culturale care ar putea avea influenta negativa asupra investitiilor. Literartura aproba faptul ca riscul de tara sa fie definit de factori politici, sociali si culturali, cu toate ca uneori riscul de tara este definit de riscuri politice (Clark, 1997). Mai mult de atat, Buckley(2000) vede riscul de tara o componenta a riscului politic, definit ca o posibilitate ca guvernul local sa intervina impotriva companiilor straine si a investitiilor acestora. Riscul legal a fost identificat de Chorafas(2000) drept o categorie separata de riscul de tara impreuna cu riscul politic. Riscul legal este definit de aspecte precum: lipsa sistemului structurat, reguli sau legi incomplete sau imperfecte, nerespectarea regulilor, legi legate de faliment.

Riscul de tara poate lua urmatoarele forme (Roy, 1994): renegarea datoriilor, riscul de neplata, neplata pe motiv de lipsa timpului, reprogramarea datoriilor, renegocierea datoriilor (doar o parte a imprumutului este platit sau reducerea ratei dobanzii), riscul de transfer (deprecierea monezii).

Coyle(2000) considera riscul de tara ca o forma de risc financiar (risc asociat cu schimbari in conditiile financiare care pot afecta fluxul sau retragerea investitiilor, si il subivide in 3 categorii: economic, politic si regulat (riscul referitor la legislatie ce poate avea un efect negativ asupra profitului investitorilor : preluari sau fuziuni, refinantari si taxe, aspecte ale legilor companiei). Coyle vede riscul de credit, riscul de moneda, riscul de pret sau riscul de rata dobanzii, tipuri separate de risc financiar, nu ca si componente ale riscului de tara. For Couette 1998 riscul de tara este de fapt riscul de credit de tara., care poate fi divizat in urmatoarele tipuri: politic, social, economic, de mediu si regulat. Identifica chiar o alta dimensiune a riscului de tara : “molima “ definita “ bun sau rau, ce afecteaza o tara se raspandeste si spre celelalte” Caourttr 1998.

REFERAT PT MASTER