Reforma Administrației Publice

1. Introducere

Societatea românească se află într-un continuu proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente.

În transformarea societăţii româneşti nu se poate face abstracţie de sistemul administraţiei publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spaţiu administrativ.

Adesea, discuţiile despre reforma administraţiei publice din România dau naştere unor confuzii referitoare la sensul acestei expresii. Concret, reforma înseamnă mai mult decât îmbunătăţirea capacităţii administrative. Pe scurt, raspunsul este că acestea sunt două concepte diferite despre organizarea sectorului public. Totuşi, ele sunt corelate funcţional.

Reforma administraţiei publice este un concept larg, care include toate aspectele organizării sectorului public, printre care se remarcă: ministerele şi agenţiile, organizaţiile şi instituţiile de la nivel local, sistemele, structurile, procesele, motivaţiile, precum şi modul de supraveghere a acestora şi de adaptare periodică a sistemului.

Pe de o parte, administraţia se referă la modul în care este autorizată formal, ordonată şi organizată coordonarea activităţilor din sectorul public, iar pe de altă parte, capacitatea administrativă care este o evaluare a funcţionării structurii ierarhice a personalului din serviciile publice, fiind deci doar unul dintre elementele reformei administraţiei publice.

Un aspect important al reformei administraţiei publice îl constituie asigurarea unui management corespunzător în cadrul procesului de aplicare a acesteia. Un risc important în realizarea reformei administraţiei publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, rămânând astfel puţin timp pentru a căuta noi soluţii la disfuncţionalităţile apărute. În consecinţă, pentru ca reforma administraţiei publice să aibă succes este necesar ca un numar mare de grupuri-ţintă, să-şi exprime sprijinul, angajamentul şi recunoaşterea necesităţii schimbărilor şi implementării acestora.

Pe baza modelului dezvoltării integrate a organizaţiilor, se pot identifica patru factori de blocaj în implementarea reformei:

1. strategici – complexitatea decizională;

2. structurali – birocraţia specifică oricărui sistem

3. culturali – teama de schimbare, schimbarea mentalităţii;

4. comportamentali – absenţa stimulentelor individuale, neinţelegerea obiectivelor finale.

2.Studiu:

2.1 Consideraţi că administraţia publică este supusă unui amplu proces de reformă?

Variante de raspuns Primari Modernizatori Balans

Frecvenţe relative (%) Frecvenţe relative cumulate Frecvenţe

relative

(%) Frecvenţe

relative cumulate (%)

1 2 3 4 5 6

Nu 3.6 3.6 0.0 0.0 3.6

Într-o masură mică 46.6 50.2 36.4 36.4 10.2

Într-o masură mare 41.9 92.1 54.5 90.9 -12.6

Unor schimbări radicale 7.1 99.2 9.1 100.0 -2.0

Non răspuns 0.8 100.0 0.0 100.0 0.8

Total 100.0 - 100.0 - -

Posibilele explicaţii ale acestei situaţii pot fi:

• lipsa de comunicare între grupurile de modernizatori din judeţe şi primarii localităţilor pe probleme concrete de reformă;

• o serie de măsuri de reformă în curs de implementare nu au încă efecte semnificative la nivelul localităţilor;

• mesajul politic de la nivelul guvernului nu este însoţit de o campanie de informare şi cursuri de formare pentru aleşii locali pe componentele concrete ale reformei;

• lipsa unei campanii de promovare a măsurilor de reformă ce vor fi întreprinse în perioada imediat următoare la nivelul administraţiei publice locale explică o concordanţă redusă între aspiraţiile şi schimbările percepute de primari.

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ