Răspunderea Patrimonială a Salariaților

1. Răspunderea patrimonială

1.1 Definiţia noţiunii de răspundere patrimonială

Conform art. 270 alin. 1 din Codul Muncii actualizat in 2009 “salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătura cu munca lor”

Răspunderea patrimonială este una reparatorie, ca şi cea civilă (contractuală sau delictuală) ori cea materială. Ea este patrimonială deoarece salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat să acopere acest prejudiciu cu bunurile aparţinând patrimoniului sau - în primul rând cu salariul - să acopere acel prejudiciu, reîntregind patrimoniul afectat

Răspunderea patrimonială a salariaţilor, este o forma a răspunderii juridice, care consta în obligaţia acestora de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătura cu munca lor.

1.2 Caracteristicile răspunderii patrimoniale

- Răspunderea patrimonială este condiţionată de existenţa raportului juridic de munca dintre salariatul răspunzător şi angajatorul păgubit, raport juridic care îşi are izvorul în contractul individual de munca. Ea este deci o răspundere contractuală.

- La baza răspunderii patrimoniale stă vinovăţia (culpa) celui în cauza. Aşadar in cadrul ei nu funcţionează, ca regula prezumţia de culpa care îndeplineşte însă un rol important la răspunderea civilă contractuală şi delictuală Prin excepţie, pentru lipsuri cantitative în gestiune operează o prezumţie simpla de vinovăţie a gestionarului.

- Răspunderea patrimoniala în cadrul raporturilor juridice de munca este o răspundere individuală; ea exclude, în principiu, solidaritatea, spre deosebire de raporturile juridice civile în cadrul cărora aceasta operează în temeiul unor prevederi legale şi, adeseori pe baza clauzelor stipulate de părţi. În dreptul muncii, atunci când răspunderea pentru un anumit prejudiciu este plurală, ca urmare a participării mai multor persoane la producerea lui, obligaţiile de reparare a pagubelor sunt de regula conjugate, uneori subsidiare şi comune, nu solidare. În acest mod se asigura o protecţie a salariatului, evitându-se ca el sa fie pus – ca urmare a solidarităţii – în situaţia de a fi urmărit pentru o suma mai mare decât prejudiciul efectiv cauzat din vina sa.

- O alta trăsătura constă în reglementarea răspunderii patrimoniale prin norme legale imperative; modificarea ei prin clauze ale contractului de munca, derogatorii de la lege în defavoarea salariatului, este inadmisibilă.

- Răspunderea patrimonială, este o răspundere integrală, nu numai pentru dauna efectiva şi actuală, ci şi pentru foloasele nerealizate spre deosebire de răspunderea materială care este, limitată. Dar asemenea răspunderii civile contractuale, salariatul răspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care a fost prevăzut ori era previzibil la momentul încheierii contractului individual de munca – afară de prejudiciul ce previne din culpa sa grava asimilată dolului, când va răspunde şi pentru cel neprevizibil.

- Stabilirea răspunderii patrimoniale nu se face unilateral de către angajator pe calea emiterii unei decizii de imputare, dacă salariatul nu-şi asuma un angajament de plata în scris, ca în cazul răspunderii materiale, ci aceasta este posibilă numai prin înţelegerea părţilor, iar în caz de divergenţă de către instanţa de judecata.

- Răspunderea patrimonială, spre deosebire de răspunderea civilă (contractuală) clasică, prezintă un caracter limitat sub aspectul executării silite, care se efectuează, de regula numai asupra unei cote din salariu.

2. Răspunderea angajatorului faţă de salariaţi

2.1 Răspunderea patrimonială a angajatorului faţă de salariaţi

Nu numai salariaţii răspund patrimonial faţă de angajator în ipoteza în care ei produc o paguba, dar şi angajatorul răspunde patrimonial faţă de salariaţi într-o atare situaţie.

În acest sens, art. 269 din codul munci prevede: