Corupția - fenomen social grav

Introducere

Faptul că fenomenul corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind pînă în prezent unul dintre cele mai grave şi mai răspîndite comportamente ale unor persoane cu funcţii de răspundere, este o afirmaţie ce nu suscită îndoiala.

Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte puternic al fenomenului corupţiei asupra democraţiei statului, echităţii sociale, a justiţiei şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Lucrarea actuală constituie o încercare de a aborda problema corupţiei şi a formelor ei în mediul afacerilor publice, sub aspectul teoretic al dreptului penal şi criminologiei. Deoarece criminologia este o ştiinţă complexă de studiu, lucrarea conţine referiri la aspectul normativ – juridic, social şi istoric al subiectului, precum şi analize comparative ale legislaţiei altor state şi studiul expertizei pozitive acumulate de alte state în contracararea acestui fenomen.

Se propune prin prezenta lucrare îmbunătăţirea cadrului normativ existent, pentru a determina aplicarea eficientă a normelor de drept în practică nu doar la nivel teoretic, a elimina textele cu interpretare ambiguă şi cu posibilităţi de eludare a legii şi de evitare a răspunderii. Necesită de asemenea adoptarea unui şir de măsuri spre perfecţionarea aparatului public, spre ridicarea responsabilităţii funcţionarilor, publicitatea în activitatea factorilor de decizie şi transparenţa activităţii lor, informarea largă a societăţii civile despre modul de rezolvare a intereselor ei, precum şi controlul eficient din partea organelor de control competente, mass – media şi societăţii civile, asupra aparatului public.

Baza metodologică utilizată cuprinde acte normative, lucrări de specialitate, publicaţii din mass – media ce reglementează problema corupţiei, date statistice şi sondaje de opinie.

Astfel s-a obţinut o lucrare ce reflectă pe larg fenomenul corupţiei, prin prisma literaturii de specialitate, a evenimentelor petrecute mass – media, cît şi a viziunii proprii asupra fenomenului în cauză.

Este o abordare teoretică a fenomenului corupţiei, care impune o abordare practică. E de menţionat că atît timp, cît acest fenomen va fi abordat doar teoretic, dar nu şi practic, cît timp societatea îl va tolera, acesta va dăinui în stat. Depinde de fiecare dintre noi în parte în ce fel de societate existăm, cine ne conduce şi cum vom trăi în viitor.

Influenţarea vieţii publice de către corupţie este o problemă care afectează ansamblul Europei. Ea se manifestă mai grav în unele ţări din Europa de Est, după 50 de ani în care sistemul a alimentat neîncrederea cetăţenilor la adresa funcţionarilor şi a deformat conştiinţa civică a celor care au trăit şi s-au format în acea perioadă.

Cuprins

Corupţia reprezintă o ameninţare majoră la adresa democraţiei şi economiei de piaţă. Ea împiedică dezvoltarea economică şi socială, subminează încrederea cetăţenilor în democraţie, erodează regula legii, constituind o negare a drepturilor omului şi a principiilor democratice.

Montesquieu arata antinomia dintre corupţie si democraţie. Corupţia destructureaza principiile fundamentale ale statului de drept, demolează încrederea în mecanismele democraţiei, slăbeşte ordinea constituţionala. Antrenând confuzia si suspiciunea, corupţia afectează starea de legalitate.

Corupţia generează discriminare si inegalităţi, îmbogăţiri rapide si ilicite, duce la crearea unor monopoluri care pervertesc sau distrug legile economiei de piaţa. "Ea încalcă drepturile economice şi sociale, iar în final slăbeşte încrederea <of man to man>, atacând, astfel, însasi esenţa (inima) drepturilor omului".

Corupţia este un fenomen antisocial ce reprezintă o înţelegere nelegală între două părţi, una propunând sau promiţând privilegii sau beneficii nelegitime, cealaltă, antrenată în serviciul public, consimţind sau primindu-le în schimbul executării sau neexecutării unor anumite acţiuni funcţionale ce conţin elemente ale infracţiunii prevăzute în Codul penal.

Corupţia reprezintă incalcarea sistematica si nesanctionata a normelor unei organizaţii sau instituţii de către unii membrii care in virtutea faptului ca deţin o anumita autoritate , utilizează resursele organizaţiei cu destinaţii diferite de scopurile acesteia.

Corupţia nu poate fi asimilată, în mod automat, cu faptele de natură penală, chiar dacă în majoritatea cazurilor ea este strâns legată de criminalitate. Corupţia în sens larg, ca şi corupţia penală scot în evidenţă aceiaşi atitudine faţă de morală şi etică şi pentru a merge la esenţă trebuie precizat că în toate situaţiile ea ţine de abuzul de putere şi de incorectitudine în luarea unei decizii. Corupţia reprezintă utilizarea abuzivă a puterii publice pentru obţinerea de foloase personale necuvenite.

Corupţia implică utilizarea abuzivă a puterii publice, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unui câştig necuvenit: abuzul de putere în exercitarea atribuţiilor de serviciu,frauda (înşelăciunea şi prejudicierea unei alte persoane sau entităţi), utilizarea fondurilor ilicite în finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, favoritismul,

instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizării sau achiziţiilor publice, conflictul de interese (prin angajarea în tranzacţii sau dobândirea unei poziţii sau unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul şi îndatoririile oficiale).

Grupul Multidisciplinar privind Corupţia (GMC), a adoptat următoarea definiţie „corupţia cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri care implică persoane investite cu juneţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alţii".

• Intervenţia doamnei Rodica Mihaela Stanoiu in cadrul dezbaterii "Proiectul de convenţie a Consiliului Europei privind corupţia", Bucureşti, 2001

• Zamfir C, Lazar Vlăsceanu - Dicţionar de sociologie, Ed. Babei, Bucureşti 1998,p. 141

• Raportul Băncii Mondiale înfiinţat de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, în anul 1994

• Crişu, Ştefan – Legislaţie românească anticorupţie. Codul Penal. Legi speciale, Editura Argessis Print, 1004, pag. 261

• Allan, P. – Empirical Knowledge on Strategies for Corruption Control, Amsterdam

• Safta, Dan Ionel – Infracţiunile de corupţie, Editura All Beck, 2005.

• Diaconescu, Horia – Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All Beck, 2005

• Crişu, Ştefan – Legislaţie românească anticorupţie. Codul Penal. Legi speciale, Editura Argessis Print, 1004, pag. 261.

• Safta, Dan Ionel – Infracţiunile de corupţie, Editura All Beck, 2005.

• Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici.

• Musil Robert – Mic dicţionar de gâdire politică liberală, Editura Humanitas, 2004.

• www.guv.ro; Departamentul Naţional Anticorupţie – Buletin documentar – colecţiile pentru anii 2003 – 2006

• Dobrinoiu, Vasile – Corupţia în dreptul penal român, Editura Aras Lex, Bucureşti, 2004; Toader, Tudorel, Drept penal Român. Parte specială, (ediţie revizuită la 25 martie 2008), Editura Hamangiu, 2008.

• www.guv.ro; www.mai.ro; www.politiaromana.ro; Departamentul national anticoruptie – Raportul privind activitatea desfăşurată în anii 2002-2005; DNA – Raport privind activitatea desfăşurată în anii 2002 – 2005

• PNA - Raportul privind activitatea desfăşurată în anii 2002, 2003, 2004 2005

Ioan Alexandru, Drept Administrativ Comparat, Ediţia a II a, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2003, pg. 105