Controale Politice și Administrative

CONTROALELE POLITICE SI ADMINISTRATIVE

CAPITOLUL. I

Controlul politic

I.1.Importanţa controlului

Controlul asupra administraţiei este o necesitate veche de când există există lumea; scrierile anticilor relevau lupta împotriva corupţiei posibile a funcţionarilor publici, iar în Evul Mediu, missi dominici ale lui Carol cel Mare –Charlemagne efectuează adevărate turnee de inspectare, privind plângerile adresate de populaţie, efectuând anchete, identificând abuzurile şi raportând în faţa suveranului La noi încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a pus problema intensificării controlului pentru înlăturarea abuzurilor iar incursiunilor incognito ale domnitorului pentru a-i surrprinde pe cei care umblă cu ,,ocaua mică” au rămas în istorie.Cu toate acestea se pare că de-a lungul timpului stăvilirea abuzurilor administraţiei, în special a celei locale, nu a avut succes motiv pentru care s-a ajuns la frecvente manifestări de protest dintre care Răscoala de la 1907 a constituit un moment de grea cumpănă pentru cei care au săvârşit sau au tolerat abuzurile, ,,punânâ în primejdie întreaga organizar a statului” după cum recunoştea Ion I.C.Brătianu

Importanţa acestei probleme a crescut în epoca contemporană; intervenţiile Statului şi în consecinţă riscurile de abuz, s-au înmulţit în acelaşi timp cu generalizarea recunoaşterii drepturilor individuale şi a voinţei de a le apăra împotriva arbitrariului, sau mai general împotriva oricărui exces manifesat de puterea publică. ,,Declaraţia drepturilor omului şi ceetăţeanului” din 1789, este astăzi integrată în Constituţia Franţei de la 1958 şi recunoscută implicit în textele tuturor constituţiilor din ţările democratice consacrându-se astfel rezistenţa împotriva opresiunii ca fiind un drept fundamental, lupta împotriva unei guvernări care violează drepturile poporului constituind dreptul cel mai sacru şi în acelaşi timp o obligaţie indispensabilă.

Prin scopurile sale controlul acţiunii administraţiei se situează în centrul relaţiilor între ,,putere” şi ,,cetăţenii” care i se supun Prin metodele sale, controlul reflectă în acelaşi timp caracteristicile aparatului birocratic şi cele ale sistemului politic şi juridic al fiecărui stat

Intr-adevar controlul îmbracă forme diverse.Astfel putem distinge:

-După momentul când au loc, controalele a priori, care preced intrarea în vigoare a deciziilor administrative, (acestea pot preveni o eroare dar îngreunează şi paralizează iniţiativele) şi controalele a posteriori, care intervin atunci cand deciziile au intrat in vigoare (si in consecinţă, respectă mai mult responsabilităţile funcţionarilor publici, dar protejează mai puţin drepturile cetaţenilor sau banul public).

-Dupa conţinutul şi obiceiul acţiunii de control, controalele efectuate pentru verificarea legalitaţii, care au drept unic obiect aprecierea compatibilitaţii sau conformitaţii unui act sau a unei operaţiuni cu norma juridica, şi controalele de oportunitate care comportă, între altele, o judecata asupra valorii tehnice, politice, morale, al comportamentului supus exprimarii sau expertizării.

-Dupa autorul lor, controalele interne, care au loc in interiorul administraţiei, şi controalele externe, exercitate de autorităţi din exterior

Aceste clasificari au meritul de a oferi unele repere, dar sunt foarte relative. Conformitate si oportunitate, controlul intern si extern, nu sunt noţiuni care se opun în mod foarte clar. Spre exemplu: Care ar fi calificarea controlului exercitat de autorităţile independente dat fiind faptul că suntem în situaţia unei dedublări atunci când vrem să calificam aceste autorităţi. Ele exercită un control intern sau extern? De fapt criteriul intern-extern pare a fi ambiguu, cel puţin în această situaţie.

La modul general, tendinţa dominantă constă in diversificarea tipurilor de controale. În ţara noastra administraţia (facând o evaluare a cadrului normativ) pare a fi bine reglementată şi supravegheată pe de o parte de autoritaţile politice şi administrative şi pe de altă parte de justiţie, fara să uităm şi de criticile şi propunerile de reformă exprimate de mijloacele de comunicare în masă care adesea nu sunt decât ecoul opiniei publice, uneori foarte severa când e vorba de birouri, formalism, harţogărie şi tehnocraţie. De altfel, studiul sistematic aceea ce am putea numi ,,tehnofobie” ar putea explica cel puţin în parte unele manifestări vizibile ale animozităţii publicului faţă de funcţionari numiţi ,,hârţogari”, ,,bugetivori” etc.

Depasind toate aceste considerente de ordin general vom incerca in continuare să evidenţiem principalele aspecte teoretice ale controalelor politice si administrative. Pe lângă controlul jurisdicţional pe care îl vom analiza în urmatorul capitol, multă vreme n-a existat decât controlul parlamentar (politic) şi controlul efectuat de administraţiei asupra ei înşişi. Mai târziu instituţia avocatului poporului adaugă un nou tip de control care a dezvoltat si accelerat apariţia autoritaţilor administrative independente care pot interveni în prezent în diferite moduri, având în principal misiuni de control.