Comunicarea în societatea de masă

CE ESTE COMUNICAREA?

SOCIETATEA DE MASA

CONCEPTUL DE COMUNICARE DE MASA MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASA

Comunicarea este, din punct de vedere cronologic, primul instrument spiritual al omului in procesul socializarii sale.

„Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane. In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii pentru a include toate procedeele prin care un mecanism afecteaza un alt mecanism .” (Shannon si Weaver).

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul „comunicare” provine din limba latina; „communis” inseamna „a pune de acord”, „a fi in legatura cu” sau „a fi in relatie”, desi termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite si celorlalti”, „a impartasi ceva celorlati”.

Conceptului de societate de masa, este definit de mai multi teoreticieni, intre care L. Wirth, P. Beaud, J. Ryan etc. ale caror opinii sunt sintetizate in Dictionar de sociologie. In cateva linii definitorii societatea de masa se caracterizeaza printr -un cuvant global, eterogenitate. In context geopolitic si social, eterogenitatea reprezinta o dispersie spatiala a indivizilor si, implicit, absenta unor forme coerente de organizare, estomparea, pana la inlaturare, a unor valori traditionale etnografice si a unor credinte traditionale, diminuarea fortei de autoritate publica a institutiilor sub asaltul unui individualism feroce si ofensiv, amalgamarea bunurilor culturale de certa valoare cu falsuri de bunuri, un consum cultural fara noima, la intamplare si neconstientizat din punctul de vedere al urmarilor in civic si etico-psihic, premisa a alienarii indivizilor, prin debusolare. Dar sintagma "societate de masa", creata la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca forma de contrapunere fata de formele traditionale de asociere (in comunitati marcate de etnii, religii, traditii), trebuie interpretata astazi prin prisma transformarilor benefice din interiorul societatii moderne, care releva, ele insele, prin opozitie, caracterul anacronic, desuet al conceptului. Post-modernismul a demasificat structurile traditionale prin aparitia unor grupuri comunitare care isi evalueaza trebuintele cotidiene de ordin material si spiritual in lumina unor criterii concordante cu solicitarile exprese ale unei existente nonconformiste. Prin analogii nefiltrate, cultura de masa a fost si ea pusa sub semnul precaritatii si al masificarii, ca pilon de contrapunere la valorile culturii clasice, ceea ce i-a oferit o aura peiorativa, in realitate lucrurile nu se prezinta total antipodic si total antagonist.

Cum putem defini comunicarea de masa?

Precizari:

• comunicare de masa - mesaje si procese de comunicare;

• mijloace de comunicare - instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor;

• mass - un public numeros, amplitudine sociala a mesajului, simultaneitate a receptarii pe o arie larga, standardizare a consumului de produse culturale, nivel scazut de receptivitate;

Caracteristici - comunicare de masa:

• ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei;

• este pregnanta in secolul XX, dupa prima conflagratie mondiala, o data cu dezvoltarea mijloacelor tehnice in domeniul audio-vizualului;

• face posibila transmiterea unui mesaj catre un public variat si numeros, care il receptioneaza simultan, fiind despartit din punct de vedere spatio-temporal de sursa;

• emitatorul de mesaje este unul singur; este un profesionist al comunicarii, un jurnalist, o “persoana institutionalizata” care reprezinta un grup de persoane si este un mare producator de mesaje;

• comunicarea se socializeaza, devine colectiva;

• destinatarii comunicarii formeaza grupuri largi, colectivitati umane, fapt care constituie socializarea audientei (a receptarii);

• caracterul unidirectional si mediat al comunicarii; reactia grupului receptor de mesaje fata de grupul emitator (feed-back-ul) este lenta, chiar de indiferenta. Viata omului contemporan se caracterizeaza, printre altele, prin bombardamentul informational zilnic la care este supus. Prin cantitatea, frecventa si simplitatea lor, mesajele mass-media ne-au devenit tot atat de familiare ca si hrana, lucrurile din locuinta sau prietenii. Inapoia acestui flux continuu de imagini, sunete si semne functioneaza un sistem socio-profesional a carui complexitate si anvergura sunt nebanuite publicului larg si care este cu atat mai subtil cu cat vizibilitatea produselor sale da iluzia transparentei. Inaugurat in secolul al XV-lea, prin aparitia tiparului, acest sistem a cunoscut o dezvoltare reala in secolul al XIX-lea, pentru ca in ultimul veac al mileniului actual sa aiba un caracter realmente exploziv, adevaratele sale resurse fiind evidentiate abia in ultimii 50 de ani, odata cu generalizarea audio-vizualului. Pentru a-i intelege mecanismele si legitatile care-l guverneaza, numeroase stiinte „clasice”, intre care economia, lingvistica, psihologia, sociologia, istoria si antropologia culturala, cu ramurile lor moderne cum sunt marketingul, semiotica, psiho sociologia, imagologia, etnometodologia etc. si-au conjugat eforturile realizand o sinteza care, la capatul unui secol de evolutie, a conturat un camp teoretic nou: acela al stiintelor comunicarii de masa.