Autoritățile Administrative Locale și Organizarea Lor

Introducere

Organizarea administraţiei de stat apare fireşte, odată cu statul. Teoriile ştiinţifice însă, despre această organizare se conturează mult mai târziu, odată cu apariţia ştiinţei administraţiei şi a ştiinţei dreptului administrativ, deci prin secolul al XIX-lea. E vorba de cercetarea sistematică a acestui fenomen care începe să se realizeze odată cu conturarea ştiinţelor respective, pentru că teorii izolate sau fragmentare cu privire la organizarea administraţiei la guvernare în general, s-au formulat încă din antichitate. Avem în vedere nu numai pe marii filozofi, dar chiar pe unii tribuni ai republicii sclavagiste sau pe unii împăraţi, oameni luminaţi, care au elaborat teorii bine structurate după care au înfăptuit sau au dorit să înfăptuiască guvernarea. Este suficient să-i cităm pe Marcus Aurelius şi Diocleţian. Domnia lui Marcus Aurelius, ca de altfel şi a lui Titus Antoniu Pius sunt, poate singurele perioade din istorie în care fericirea unui mare popor a fost unicul scop al guvernării, aflăm de la un celebru istoric englez care a trăit în secolul luminilor. Diocleţian care a lăsat lumii câteva principii de guvernare, mai ales de deontologie a guvernării care i-au inspirat pe marii gânditori din Evul Mediu ori pe iluminişti. A devenit legendară acţiunea sa cu privire la izolarea celui care are prima responsabilitate în guvernare, la manipularea sa de către cei din anturaj, colaboratori, sfetnici, etc..

Desigur că nu întotdeauna guvernarea şi organizarea administraţiei a avut la bază “idei filozofice” pentru că de-a lungul istoriei antichităţii (inclusiv în imperiul roman) ca de altfel şi în evul mediu, regii şi împăraţii – şi nu puţini la număr - nu ştiau nici măcar să citească.

Este clar că evoluţia organizării administrative este legată de evoluţia organizării armatei; însăşi ideea de ierarhie vine de la ideea subordonării specifice fenomenului militar, este de necontestat că şi geografia a avut rolul ei, dar aici trebuie incluşi mulţi, foarte mulţi factori de ordin economic, politic, religios, cultural, lingvistic etc. precum şi o serie de factori subiectivi cum ar fi patimile conducătorilor, bolile conducătorilor, intrigile metreselor sau concubinelor oficiale, capriciile .

Cum nu putem vorbi despre o organizare de stat în general ci vorbim despre organizare unui stat anume, este logic să vorbim despre organizarea administrativă unui anume stat, nu despre o organizare administrativă abstractă. Putem afirma că fiecărui tip de stat i-a fost proprie o anumită organizare administrativă, aspecte de natură geografică, psihologică (capriciile împăraţilor, regilor) dialectic vorbind, sunt elemente care, fără îndoială au influenţat organizarea administraţiei de-a lungul istoriei omenirii, dar care nu pot fi apreciate drept cauze ale organizării administraţiei de stat, adevăratele cauze se identifică cu cele ale puterii şi ale necesităţii instituţionalizării sale .

Organizarea administraţiei publice

Structura şi atribuţiile autorităţilor administrative organizate în unităţile teritoriale

Aplicarea principiilor constituţionale ce fundamentează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, a determinat modificări profunde la nivel administrativ – teritorial, în ceea ce priveşte autorităţile care participă la realizarea activităţii executive şi funcţiunile acestora.

O analiză a modului de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale, trebuie întregită cu o minimă prezentare a autorităţilor publice organizate teritorial, deoarece între structurile administrative respective se stabilesc anumite raporturi juridice, în funcţie de natura lor, felul competenţei, nivelul de organizare şi de interesul pe care îl promovează.

Configuraţia autorităţilor administrative în profil teritorial este următoarea:

1. autorităţile administraţiei publice locale (comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene) reglementate de Legea nr. 215/2001;

2. serviciile publice ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi centrale organizate la nivel teritorial;

3. autorităţile administrative autonome centrale care au organizate structuri teritoriale;

4. serviciile publice autonome de interes local, organizate sub forma regiilor autonome şi societăţilor comerciale;

5. serviciile publice locale girate de alţi agenţi (persoane fizice sau juridice cu capital de stat, mixt sau particular) ca urmare a concesionării lor.

Având în vedere importanţa autorităţilor administrative autonome locale, a serviciilor publice ale ministerelor organizate la nivel teritorial cât şi a autorităţilor publice autonome centrale ce dispun de structuri teritoriale, vor fi analizate mai jos.

A. Natura juridică

Consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi primarii localităţilor, au natura juridică de autorităţi administrative autonome, dispunând de autonomie în plan organizatoric, funcţional şi gestionar.

În schimb, consiliilor judeţene, deşi sunt definite ca autorităţi ale administraţiei publice locale, le lipseşte atributul autonomiei pentru că promovează interesul judeţean.

Serviciile exterioare ale ministerelor organizate în teritoriu, au natura juridică de autorităţi deconcentrate, deoarece ele sunt încadrate ierarhic în structura ministerelor de care aparţin.

Autorităţile administrative autonome centrale sunt definite ca atare de Constituţie, ele având competenţa şi structurile determinate prin lege.

B. Felul competenţei

Consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi primarii localităţilor dispun de plenitudine de competenţă în promovarea interesului local.

Plenitudinea de competenţă în promovarea interesului localităţii constituie un element de distincţie între consiliile comunale, orăşeneşti şi municipale, pe de-o parte şi consiliile judeţene pe de-altă parte.

Consiliile judeţene au însă competenţa stabilită prin dispoziţiile Legii nr. 215/2001 şi urmăresc promovarea intereselor comune ale localităţilor ce compun judeţul respectiv.

Serviciile exterioare ale ministerelor organizate în teritoriu desfăşoară o activitate de specialitate, limitată la un anumit domeniu: învăţământ, sănătate, agricultură.

Autorităţile administrative autonome centrale dispun de o competenţă specială de domeniu: bancar, audio – vizual, siguranţă naţională etc. .

C. Nivelul de organizare

Consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene sunt organizate la nivel administrativ – teritorial, deoarece promovează interesele populaţiei ce domiciliază în unităţile administrative respective.

Serviciile exterioare ale ministerelor sunt dispuse teritorial, de regulă în municipiile reşedinţă de judeţ, iar unele dintre ele au structuri ramificate şi la nivelul comunelor şi oraşelor; în toate cazurile însă, criteriul de organizare a serviciilor exterioare ale ministerelor este judeţul.

Autorităţile administrative autonome centrale analizate au dispuse teritorial structuri organizatorice, cu excepţia Consiliului Naţional al Audiovizualului.

D. Relaţii cu alte structuri organizatorice

Consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene intră în relaţii calificate de Legea nr. 215/2001 ca fiind de autonomie, ceea ce presupune fundamentarea lor pe principiul colaborării şi

legalităţii, cu excluderea relaţiilor de subordonare.

O particularitate este aceea a relaţiilor dintre consiliile comunale, orăşeneşti şi municipale pe de-o parte şi cele judeţene pe de-altă parte, acestea din urmă coordonând serviciile publice de interes judeţean.

Serviciile exterioare ale ministerelor se află în situaţia unei duble subordonări, faţă de minister şi faţă de prefect, care este şeful tuturor serviciilor publice exterioare ministerelor, organizate în judeţul respectiv.

Autorităţile administrative autonome centrale cunosc două tipuri de relaţii: interne, care sunt relaţii de subordonare a structurilor teritoriale faţă de conducerea centrală şi externe, caracterizate prin autonomie.

E. Interesul pe care îl promovează

Consiliile comunale, orăşeneşti, municipale şi judeţene promovează interesul local (al membrilor comunităţilor locale pe care le reprezintă).

Serviciile exterioare ale ministerelor promovează cu prioritate interesele naţionale în unitatea administrativă în care funcţionează. Şi autorităţile administrative autonome centrale au ca obiect promovarea interesului naţional în domeniul conferit competenţei lor.

De menţionat că, interesul pe care îl promovează nu este un criteriu absolut de departajare între serviciile exterioare ale ministerelor şi autorităţile autonomiei locale, deoarece în numeroase cazuri, interesul local şi cel naţional se presupun reciproc. Astfel, serviciile medicale organizate în judeţ sau cele de învăţământ, asigură atât promovarea interesului naţional cât şi a celui local.