Secțiunea I. Conceptul de autonomie locală și caracteristicile ei
Principiul autonomiei locale, sau principiul liberei administrări, cum mai este denumit în dreptul comparat , este consacrat şi în prevederile constituţionale, unde se rezumă doar la proclamarea principiului, lăsând în seama legii organice, la care face trimitere.
Organizarea activităţii administrativ teritoriale are la bază principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, eligiblităţii autorităţilor administraţiei publlice locale şi consultarea cetăţenilor în problemele locale .
De aceea, localizarea bugetului presupune existenţa unei anumite independenţe financiare la nivelul entităţilor regionale, sub-naţionale, o asemenea independenţă, constituită sub forma autonomiei locale, presupunând o zonă care formează o comunitate separată, legal constituită, subordonată statului şi investită cu autoritatea de a decide total sau parţial asupra propriilor probleme de gestiune, prin intermediul propriilor organe de administrare .
Cartea Europeană de la Strasbourg menţionează faptul că: „Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale să reglementeze şi să administreze în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei respective o partea importantă din treburile publice. ”
Dreptul şi capacitatae efectivă de a administra treburi publice se exercită prin consilii sau adunări formate de membrii aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal care pot dispune de organe executive responsabile în faţa lor.
Autonomia locală, dupa acceptiunea Cartei Europene de la Strassbourg se individualizează prin anumite trăsături :
exprimă atât dreptul, cât şi capacitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa şi administra o parte importantă a treburilor publice. Această trăsătură necesită delimitarea treburilor publice ce se pot administra de către autorităţile administraţiei publice locale de cele ce revin autorităţilor administraţiei centrale;
dreptul şi capacitatea de a reglementa şi administra treburile publice locale se exercită în cadrul legii, respectiv ţinând seama de prevederile constituţiei şi ale altor legi. Autonomia locală, în calitate de principiu de organizare şi funcţionare al autorităţilor administraţiei publice locale, se poate manifesta numai în limitele prevederilor din constituţia unui stat şi a altor reglementări legale;
reglementarea şi administrarea unei părţi importante din treburile publice se realizează sub propria răspundere şi în beneficiul populaţiei. Această trăsătură a autonomiei locale reflectă răspunderea autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa şi administra o parte importantă din treburile publice. În acelaşi timp rezultă că reglementarea şi administrarea treburilor publice locale are drept obiectiv principal satisfacerea cerinţelor populaţiei;
autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.
Potrivit legii, autonomia locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Conform normativelor în vigoare comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt persoane juridice. Ele au deplină capacitate, posedă un patrimoniu şi au iniţiativă în tot ce priveşte adiministrarea intereselor publice locale, exercitând în condiţiile legii autoritatea în limitele administrativ teritoriale stabilite.
Raporturile dintre administraţia publică judeţeană şi cea locală se derulează pe baza principiilor autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor commune. În contextual aplicării acestor principii se deosebeşte faptul că între administraţia publica locală şi cea judeţeană nu se regasesc raporturi de subordonare.
administraţiei publice locale în stabilirea impozitelor şi taxelor.
Conform Cărţii Europene privind autonomia locală recomandă anumite principii pentru formarea şi administrarea resurselor financiare locale :
a) colectivităţile locale au dreptul în cadrul politicii economice naţionale la resurse proprii suficiente, de care ele pot dispune în mod liber în exerciţiul competenţelor lor;
b) resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să fie proporţionale cu competenţele prevăzute de constituţie sau de lege;
c) cel puţin o parte din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să provină din redevenţe şi din impozitele locale al cărui procent îl pot fixa ele însele în limitele legii;
d) sistemele financiare pe care se sprijină resursele de care dispun colectivităţile locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată şi evolutivă, pentru a le permite să urmărească pe cât posibil în practică evoluţia reală a cheltuielilor bugetare de competenţa lor;
e) sprijinul colectivităţilor locale mai slabe din punct de vedere financiar necesită aplicarea unor proceduri de repartizare financiară justă sau măsuri echivalente care să corecteze efectele repartiţiei inegale a resurselor potenţiale de finanţare cât şi a sarcinilor ce le revin. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să reducă libertatea de a opta a colectivităţilor locale în domeniul lor propriu de responsabilitate;
f) colectivităţile locale trebuie să fie consultate de o manieră apropiată asupra modalităţilor de redistribuire a resurselor financiare;
g) atribuirea de subvenţii nu trebuie să prejudicieze libertatea fundamentală a politicii colectivităţilor locale în propriul lor domeniu de competenţă;
h) în scopul finanţării cheltuielilor de investiţii, colectivităţile locale trebuie să aibă acces, în conformitate cu legea, la piaţa naţională de capitaluri.
Autonomia locală se manifestă şi în cazul în care consiliile locale stabilesc taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale în interesul unor persoane fizice şi juridice.
Consiliile locale şi judeţene pot decide asupra contractării de împrumuturi în baza autonomiei acordate dar, aceste împrumuturi trebuiesc să fie conform actelor normative în vigoare.
Plecând de la structura administraţiei publice, respectiv administraţia publică centrală şi administraţia publică locală, în cadrul finanţelor publice se individualizează finanţele publice locale care reflectă resursele financiare ce se mobilizează şi administrează pentru satisfacerea cerinţelor publice cu carecter local .
Organizarea distinctă a finanţelor locale pe baza autonomiei urmăreşte degrevarea finanţelor publice ale administraţiei centrale de stat de o parte din cheltuieli, simplificarea fluxurilor băneşti între cele două componente ale finanţelor publice, apropierea resurselor de locul utilizării lor şi îmbunătăţirea administrării resurselor financiare.
Organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale pe baza autonomiei presupune o latură juridică, care se reflectă prin asigurarea personalităţii juridice a unităţilor administrativ teritoriale. Colectivităţile locale se pot organiza şi administra autonom dacă sunt subiecte de drept, au capacitatea de a realiza atribuţiile prevăzute de lege, dispun de resurse financiare şi au dreptul de a administra un patrimoniu distinct.
1. Anton Trailescu - Actele administraţiei publice locale, Editura All Beck, Bucureşti 2002
2. Antonie Iorgovan - Tratat de drept administrativ, vol. 1, ediţia III, Editura All Beck, Bucureşti, 2001
3. Emil Bălan - Administrarea finanţelor publice locale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999
4. Eugen Popa - Automomia locală in Romậnia, Editura All Back, Bucureşti, 1999
5. Gabriel Ştefura - Bugete publice şi fiscalitate, Editura Univ „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007
6. Gabriel Popeangă - Managementul finanţelor publice locale, Editura Expert, Bucureşti, 2002
7. Gheorghe Filip, Mihaela Onofrei - Elemente de ştiinţa administraţieie Editura Junimea, Iaşi 2004
8. Gheorghe Filip - Finanţe publice, Editura Junimea, Iaşi, 2002
9. Gheorghe Manolescu - Buget – abordare economică şi financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1997
10. Gheorghe Voinea - Finanţe locale, Editura Junimea, Iaşi, 2008
11. Iulian Văcărel - Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
12. Jean-Marie Auby, Jean Bernard Auby - Institution administratives, 7 edition, Editions Dalloy
13. Lucian Ţậţu - Finanţe locale şi instituţii publice, Editura Aner, Bucureşti, 2002
14. Sona Capskova - Problemele administraţiei locale, în Finanţe publice, Teorie şi practica în tranziţia central-europeană, Editura Ars Longa, Iaşi, 1997
15. Tatiana Moşteanu - Finanţe Publice, Editura Universitară, Bucureşti, 2005
16. Tatiana Moşteanu - Buget şi trezoreie publică, Editura Economică, Bucureşti, 2004
17. Vasile Popa - Bugetele locale - instrumente ale autonomie unităţilor administrativ teritoriale - teză doctorat, Iaşi, 2002
***
18. Constituţia României din 2003 Modificata si completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 758 din /29 octombrie 2003
19. Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată în Monitorul Oficial nr. 123/20 februarie 2007
20. Legea nr. 195/22 mai 2006 privind descentralizarea publicată în Monitorul Oficial nr. 435/25 mai 2006
21. Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 618 din 18 iulie 2006
22. CARTA EUROPEANĂ A AUTONOMIEI LOCALE, STRASBOURG, 15 oct.1985, art.3, ratificată de Parlamentul României prin Legea 199/1997 publicată în M.O. nr 331 din 26 noiembrie 1997
***
23. www.ipp.ro
24. www.finante.ro
SCOALA NATIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE, BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
SPECIALIZAREA: MASTERAT ÎN MANAGEMENTUL SECTORULUI PUBLIC
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
