Analiza dimensiunii și structurii resurselor financiare publice la nivel de stat în Franța

I. Structura resurselor financiare publice conform clasificației oficiale

Resurse financiare publice reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti sau sumele de bani care se administrează de către autorităţile publice,în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce revin statului, ele asigurând, deci, în plan financiar,premise indispensabile funcţionării structurilor organizatorice de tip statal (centrale,locale, întreprinderi de stat etc.)

Ansamblul resurselor financiare publice este alcătuit din componente, care se caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă și particularități privind formarea și utilizarea lor, generând și efecte economico-sociale ce diferă sensibil de la o componentă a acestora la alta. Pe aceasă bază, ele se pot clasifica în funcție de mai multe criterii, fiecare categorie distigându-se prin anumite caracteristici.

Veniturile publice, pot fi structurate, ori clasificate după mai multe criterii dintre care importante în interpretări şi analize economico-financiare sunt cele:

A. După regularitatea folosirii lor;

B. Din punct de vedere al conţinutului economic;

C. Din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;

D. Prin prisma bugetului general consolidat;

E. În funcţie de provenienţă.

A. După regularitatea folosirii lor

Resursele financiare se împart în:

a) Resurse financiare ordinare sunt folosite în mod curent și în condiții social-economice considerate normale, motiv pentru care mai poartă și denumirea de resurse curente sau obișnuite. Formele sub care se constituie aceste resurse se regăsesc permanent în structura resurselor financiare publice, respectiv în bugetul fiecărui an bugetar, iar prin importanța mare ce le revine constituie componenta fundamentală. În cadrul acestora, cele mai larg utilizate sunt:

1. Impozite, taxele și contribuțiile obligatorii (suportate de persoanelor fizice și juridice)

2. Veniturile din exploatarea întreprinderilor și proprietăților din sectorul public

b) Resursele financiare publice extraordinare sunt mobilizate şi folosite atunci când resursele obişnuite nu acoperă cheltuielile publice iar folosirea lor semnifică finanţarea deficitului bugetar. Formele principalele sub care s-a practicat procurarea de resurse extraordinare sunt:

1. Împrumuturi de stat

2. Emisiunea (inflaţionistă) de monedă

3. Alte resurse : părţi din fondul de amortizare (constituit la întreprinderile cu capital de stat) preluate la bugetul statului pentru a finanţa cheltuieli publice; sume rezultate din vânzarea unor bunuri (active) publice sau din lichidarea unor participaţii cu capital de stat la societăţi comerciale mixte; rezerve valutare sau de aur; donaţii şi ajutoare, venituri din privatizări.

B. Din punct de vedere al conţinutului economic

Acestea pot fi grupate în următoarele categorii:

a) Resursele fiscale se caracterizează prin conținutul lor de procese economice de redistribuire a PIB sau avuției naționale, de la persoanele fizice și juridice, la dispoziția autorităților publice. Formele principale sunt:

1.Impozitele, taxele și contribuțiile

b) Resursele nefiscale sunt reprezentate de veniturile obţinute de către autorităţile publice din exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor ce le aparţin provin din repartiţia primară a produsului naţional. Prelevarea acestor resurse la bugetul public nu are caracter fiscal, semnificând doar mișcarea valorii în limitele aceleiași proprietăți, sub forme ale veniturilor preluate la bugetul public:

1.De la întreprinderi cu capital de stat

2.Dividende

3. Sume încasate din vânzări de active (publice)

4.Chirii (redevențe)

5. Din diverse alte surse cum sunt de pildă cele provenite din: amenzile si penalităţile aplicate, valorificarea bunurilor confiscate, concesiunile realizate de instituţiile publice;

c) Resursele de trezorerie, se formează și utilizează în contextul efectuării de către trezoreria publică a operațiunilor de încasări și plăți în conturile deschise entităților publice. Formarea lor presupun:

1.Redistribuirea de disponibilităţi bănești acumulate în conturile instituţiilor publice

2. Angajarea temporară a unor împrumuturi pe termen scurt fie la Banca de Emisiune, fie prin vânzarea de înscrisuri sau titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de tezaur, etc)

d) Resursele din emisiunea (inflaționistă) de monedă, exprimă procese de redistribuire a veniturilor în favoarea statului, ca și resurse fiscale, dar într-o formă mai implicită greu de identificat pentru persoanele fizice și juridice, de la care se redistribuie puterea de cumpărare.