Utilizarea Interviului Comprehensiv în Evaluarea Participativă

Abstract

In the present essay I have shown the importance of using comprehensive interview in participatory evaluation.

The paper is structured in four parts and contains information on proper assessment, participatory assessment, interview and comprehensive interview.

In the first part I showed what evaluating projects and programs means, when used, I said its defining elements, goals and criteria that are based, and types of assessment.

In the second part I presented one type of program that is participatory evaluation. Here I included the definition and its forms, principles and steps to be followed in participatory evaluation.

I then set out succinctly the role of qualitative methods used in assessing the program and what it is trying to learn by using these methods.

The third part is the description of the interview as a qualitative research method. Here I added a few definitions that assigns specialized dictionaries interview, I presented the advantages and disadvantages of its use as a method of data collection, classification criteria. I said some aspects of the questions used in the interview and how they have made and I also presented, the selection interview the operators and their role and the qualities required to learn and I stated purpose of the interview.

The last part, the fourth, refers strictly to the comprehensive interview. Here I showed the techniques that the interviewer must know and apply them during the collection of information, comprehensive interview I stated features, steps should be followed in its application and have completed comprehensive interview types.

In the end I added the paper conclusions on the use this type of participatory assessment interview .

Cuvinte cheie: evaluare, evaluare participativă, interviu, interviu comprehensiv, metodă calitativă de cercetare.

I.Evaluarea

Evaluarea a debutat ca un domeniu practic şi a devenit o disciplină recunoscută a cercetării ştiinţifice începând din anii 1960. Pe parcursul evoluţiei s-au remarcat o serie de dispute privind terminologia, metodologia şi etica evaluării. În 2004, FitzPatrick, Sanders şi Worthern au identificat aproape 60 de modele apărute între 1960 şi 1992. Anul 1965, a însemnat startul masiv în Statele Unite a unor programe destinate combaterii sărăciei (War on Poverty – război împotriva sărăciei, denumirea generală a setului de programe. (Gârboan, 2006, p.7)

Noțiunea de evaluare are o istorie îndelungată, multitudinea de definiții presupune perspective diferite; evaluarea programului este un process care contribuie la dezvoltarea științelor sociale și a cunoașterii datorită capacității acesteia de a se concentra pe aspecte particulare ale situației în care se desfășoară programele, propunând și experimentând noi strategii de cercetare și abordări teoretice. (Cojocaru, 2010, p. 13)

Evaluarea reprezintă realizarea unui studiu aprofundat, ce are loc la un anumit moment și în care sunt utilizate într-o manieră sistematică și analitică proceduri recunoscute de cercetare, pentru a formula o judecată asupra valorii unei intervenții.

Materia primă a evaluării este constituită din proiecte, programe şi politici publice. Proiectele reprezintă unitatea cu gradul cel mai scăzut de generalitate. Un proiect este efortul organizat de a pune în practică o idee. De regulă proiectele reprezintă punerea în aplicare a obiectivelor specifice ale unor programe. Programul este unitatea cu gradul de generalitate mai ridicat decât proiectul, însă cu o structură asemănătoare. Implementarea unui program se realizează prin implementarea mai multor proiecte, care detaliază şi pun în aplicare unul sau mai multe dintre obiectivele programului. (Gârboan, 2006, p.9)

Evaluarea proiectelor şi programelor este o etapă specifică, extrem de utilă în planificarea şi managementul proiectelor, o tehnică de cercetare şi un instrument pentru realizarea politicilor publice, utilizat cu succes de către responsabili de managementul instituţiilor şi al organizaţiilor, de coordonarea proiectelor şi a programelor derulate din fonduri publice sau private. Înalţi funcţionari publici, politicieni, manageri, directori de instituţii şi organizaţii, directori de programe şi coordonatori de proiecte utilizează diferite modele de evaluare pentru a sesiza, în timp util, efectele intervenţiilor pe care le implementează sau intenţionează să le implementeze. Scopul este de a sesiza şi a contracara la timp efectele nedorite asupra grupurilor de oameni, comunităţilor şi societăţii, precum şi pentru a încuraja elementele pozitive ale programelor şi proiectelor. Mai mult, scopul implicit al evaluării este de a colecta sistematic informaţii despre rezultate, output şi administrarea proiectelor pentru îmbunătăţirea implementării şi generarea unor decizii performanţe în viitor.

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ