Terorismul. o analiză geopolitică și geostrategică

INTRODUCERE

Noul început de mileniu a adus cu sine, din nefericire şi o amplificare fără precedent a terorismului internaţional, atât in ceea ce priveşte gravitatea actelor teroriste din punct de vedere al numărului de victime şi pagubelor produse cât şi in ceea ce priveşte formele de manifestare.

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia – şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.

Mijloacele folosite de teroristi sunt extrem de variate ( rapiri de persoane, luari de ostatici, asasinate, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate, a instalatiilor industriale sau a mijloacelor de telecomunicatii, etc.). din arsenalul metodelor ,,traditionale” fac parte: atentatele asupra sefilor de state, atacurile asupra misiunilor diplomatice si diplomatilor acreditati, asupra personalitatilor politice sau a altor persoane recunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice, a avioanelor, fortelor de ordine s.a.

Terorismul este cel mai periculos si mai nociv efect al puterii ,, in sensul ca se legitimeaza prin forta cea mai brutala si folisirea ei lipsita de orice scrupul, in conditiile in care singura regula este cea dictata de terorist, fie el un individ, grup sau stat.

Terorismul nu se justifică şi nu se poate justifica în nici-un fel întrucât el nu se prezintă nici ca o modalitate de deblocare a unei situaţii strategice asa cum se prezintă in general războiul, nici ca o simplă reacţie de răzbunare împotriva unui dusman pe care nu-l poate lovi , ci ca o agresiune criminală împotriva fiinţei urmare a civilizaţiei si sistemelor de valori.

Dintotdeauna , aceasta a fost rolul principal al terorismului si probabil totdeauna acesta va fi.

Întelegerea corectă a cauzelor terorismului este esenţială pentru adaptarea unor startegii de combatere a acestui fenomen cât şi pentru reducerea numărului de victime şi a efectelor negative, sociale, economice sau politice.

Deşi, este greu de acceptat pentru lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicatii globale greu de prevenit si de gestionat.

Terorismul. O analiză geopolitică şi geostrategică

Abstract: Autopromovat pe lista problemelor fundamentale, terorismul constituie o temă recurentă a studiilor sociologice, politologice şi de securitate. În ciuda numeroaselor abordări, ale căror concluzii sunt cuprinse, în parte, şi în prezenta lucrare, complexul motivaţional, cauzal şi acţional înglobat de acest substantiv abstract continuă să genereze evenimente şi evoluţii pe cât de tragice pe atât de imprevizibile.

Cuvinte – cheie: terorism, antiterorism, grupari teroriste, violenta, atentat.

1.1 Antecedente istorice ale terorismului contemporan

Încă de acum 2500 de ani, Sun Tzu, geniul militar chinez, autor al Artei Războiului, a enunţat principiul esential al terorismului: ucide unul, inspaimanta zece mii. Acest tip de intimidare prin violenta a fost folosit chiar de la aparitia civilizatiei, de catre autoritati pentru a-si disciplina supusii ori de catre disidenti si de catre gruparile religioase pentru a rasturna ordinea existenta. Folosind limbajul actual, se poate spune ca antichitatea a cunoscut terorismul atat ca utilizare a violentei pentru atingerea unor scopuri politice, cat si terorismul de stat, adica folosirea terorii ca instrument de guvernare.

De plida, in Grecia antica termenul de tiran desemna orice persoana investita cu puterea suprema, ulterior acesta a fost folosit exclusiv pentru a denumi urzupatorii care preluau si isi mentineau puterea prin forta. Folosirea fortei pentru eliminarea aristocratiei potrivnice si a tuturor adversarilor era apanajul tiranilor. Elocvent in acest sens este cazul Atenei, Pisistrate care dupa preluarea puterii a exilat familia Alcmenoizilor.