Stratificarea socială

Stratificare sociala

Stratificarea este universala si omniprezenta. In aceasta situatie se gasesc atat societatile primitive aparent cele mai simple si omogene, cat si sistemele sociale cele mai diferentiate si eterogene: toate sunt alcatuie din diviziuni verticale, intemeiate fie pe sex, varsta sau structura de rudenie, fie pe o bogatie materiala, putere sau prestigiu. Orice institutie reprezinta combinatia mai multor ordine ierarhizate, indiferent daca avem de-a face cu grupuri primare, aparent dintre cele mai putin inegalitare, cum este familia, sau cu grupuri secundare, dintre cele mai selective, cum este scoala. Toate sectoarele activitatii umane sunt stratificate: diferentele de salariu, sursa de venit sau patrimoniul, eterogenitatea religioasa a unei societati, intensitatea puterii politice intre grupuri sau indivizi, proximitatea in raport cu centrele de decizie, gradul de angajare partizana, modurile de consum al bunurilor materiale sau simbolice, stilurile de viata reprezinta exemple ce ilustreaza aspectele polimorfe ale acestui fenomen.

Exista stratificare din momentul in care exista diferentiere, integrare, ierarhizare, inegalitate sau conflict intre elementele constitutive ale unui grup.

Nu se cunoaste niciun text, oricat de vechi ar fi el, care sa nu mentioneze acest fenomen: textele sacre egiptene, epopeile sumero-babiloniene, listele de regi say simplele genealogii, toate ii subliniaza importanta si nu de putine ori il justifica. Nu exista niciun tratat, speculatii say simple consideratii asupra societatilor umane, de la presocratici pana in secolul al XVIII-lea, care sa nu il puna in discutie. Cu toate acestea, studiul stiintific al stratificarii este foarte recent. Originea sa nu poate fi in niciun fel stabilita inainte de secolul al XVIII-lea: nasterea sa poate fi fixata o data cu controversa asupra originii inegalitatii, care i-a inflacarat pe filosofii europeni ai Luminilor. Daca parintii fondatori ai societatii au acordat o atentie deosebita acestui fenomen pe care il socoteau central, doar in anii ’40 ai secolului trecut asistam la dezvoltarea unor cercetari empirice.

Stratificarea sociala

A. Definire si tipologie

Definita ca “diferentiere a functiilor, ierarhizata si evaluata dupa criterii specifice fiecarei societati”(Mohamed Cherkaoui), “dispunere ierarhica a unui set de grupuri, categorii, straturi sociale, pe o scala constituita pe baza unui sau mai multor criterii”(Septimiu Chelcea), stratificarea apare “drept inegalitati structurale intre diverse grupuri de oameni”(A. Giddens). De fapt, atunci cand vorbim de stratificare, atragem atentia asupra pozitiilor inegale ocupate de indivizi in societate.

Se pot distinge patru sisteme de stratificare de baza:

- sclavia;

- casta;

- starea;

- clasa;

Sclavia reprezinta o forma extrema de inegalitate in care unii dintre indivizi sunt literalmente proprietatea altora. Conditiile legale de proprietate asupra sclavilor au variat in mod considerabil de la o societate la alta. Uneori sclavii au fost lipsiti de drepturi legale – asa dupa cum era cazul in sudul Statelor Unite – in timp ce in alte impreujurimi pozitia lor era apropiata de cea a unui servitor.

Sistemele de munca pentru sclavi au disparut datorita luptelor pe care le-au provocat si faptului ca stimulentele economice sau de alt tip ii motiveaza pe oameni intr-o maniera mai benefica decat constrangerea directa. Pur si simplu, s-a dovedit ca sclavia nu era eficienta. Comertul cu sclavi practicat de puterile occidentale pana in secolul al XIX-lea a fost ultimul, dar totodata cel mai raspandit sistem de comert cu sclavi care a existat vreodata. Pentru ca libertatea le-a fost acordata sclavilor din America de Nord si de Sud, cu mai mult de un secol in urma, sclavia ca institutie formala a fost treptat eredicata, iar azi a disparut aproape complet.

Casta este asociata, mai presus de orice, cu acele culturi ale subcontinentului indian. Termenul “casta” nu este de origien indiana, el provenind din portughezul <<casta>>, care inseamna “rasa”/”rasa pura”. Indienii nu au un termen anume pentru a desemna sistemul de casta in ansamblu, ci o varietate de cuvinte care se refera la diferitele aspecte ale acestuia, principalele doua fiind varna si jati. Varna este alcatuita din patru categorii, fiecare ocupand o anumita pozitie din punctul de vedere al onoarei sociale. Sub aceste patru grupuri se afla “cei care nu trebuie atinsi”, situati in pozitia cea mai de jos. Jati sunt grupuri definite din punct de vedere local in cadrul carora sunt organizate rangurile castei. (A. Giddens)

Sistemul de casta este extrem de elaborat si variaza in structura sa de la o zona la alta, atat de mult incar nu constituie practic un “sistem”, ci o diversitate de credinte si practici insuficient legate intre ele. Doar anumite principii sunt comune. Cei din cea mai inalta varna, brahamnii, reprezinta cea mai elevata conditie de puritate, iar cei ce nu trebuie atinsi, cea mai de jos. Brahmanii trebuie sa evite anumite tipuri de contact cu cei care nu trebuie atinsi.

Sistemul de caste este strans legat de credinta hindusa in renastere. Se crede ca indivizii care nu reusesc sa respecte ritualurile si indatoririle castei lor vor renaste ontr-o pozitie inferioara in urmatoarea reincarnare.

Sistemul de casta nu a fost nicioadata complet static. Cu toate ca indivizilor nu le este permis sa se mute de la o casta la alta, grupuri intregi isi pot schimba, si si-au schimbat frecvent, pozitia in cadrul ierarhiei castei.