Socializarea și integrarea socială

Cap.1. Socializarea si integrare sociala

In cadrul fiecarei societati, al unui grup se manifesta tendinta de a-si mentine echilibrul, ordinea sociala si normativa. In acest scop societatea si-a creat mecanisme specifice de socializare si integrare sociala a indivizilor.

Socializarea reprezinta procesul social prin care societatea isi creaza, reproduce si realizeaza conduite adecvate ale membrilor sai, un model normativ si cul¬tural (I. Dragan). Procesul acesta foarte complex implica mecanisme si agenti de o mare varietate, fiecare cu rol bine definit in asigurarea stabilitatii si functionarii structurilor sociale, a coeziunii interne, continuitatii si permanentei structurii grupale.

Conceptul de socializare defineste procesele, mecanismele si institutiile prin care societatea se repro¬duce in fizionomia personalitatii umane care ii este specifica, in anumite structuri de comportament ce raspund asteptarilor si prescriptiilor sociale.

Numerosi autori leaga procesul socializarii de mecanismul de influentare al culturii.Astfel, R E Park sustine ca “omul nu se naste uman, ci devine in procesul educatiei”.

Prin socializare se realizeaza formarea modalitilor de satisfacere a instinctelor biologice, a deprinderilor modului de comportare de natura sociala.

Literatura de specialitate consemneaza o adevarata “criza" a adolescentei, segment socio-uman temporal esential in procesul socializarii, constand in ,,conflicte de dezvoltare", acte impulsive sau conduite deviante exprimate prin ostilitate fata de parinta, revolta contra interdictiilor educative, respingerea modelelor culturale si normelor morale propuse de adult si afirmarea unor modele contestatare de conduita (Radulescu Sorin, Banciu Dan).

Socializarea este un proces care incepe de la cea mai frageda varsta, prin care copiii, tinerii isi insusesc normele, valorile si regulile de conduita compatibile cu modul etico-normativ al societatii careia ii apartine.

Principalele aspecte pe care le cuprinde socializarea sunt:

1) Socializarea formeaza disciplina, stapanirea pornirilor biologice si nevoilor, satisfacerea lor intr-o maniera prescrisa de conduite sociale;

2) Socializarea dezvolta aspiratii, nazuinte, in vederea dobandirii unui prestigiu social;

3) Socializarea mijloceste asimilarea unor cunostinte si satisfacerea unor roluri;

4) Socializarea asigura un status professional si multe alte calitati utile in derularea vietii persoanei;

In rezumat, socializarea formeaza personalitatea omului, il pregateste si integreaza pentru viata in colectiv, il orienteaza in alegerea si infaptuirea unor actiuni necesare indeplinirii scopurilor asumate.

Integrarea sociala se realizeaza prin apartenenta si participarea neimpusa a individului la un set de norme, valori si atitudini comune grupului.Integrarea sociala presupune acomodare, solutionarea conflictelor intre aspiratii si atitudini comportamentale, intre indivizi, grupe. Se poate realize prin dominare, compromis, conciliere, conversiune. Dupa sociologul American Parsons caracteristicile de baza ale personalitatii umane s-au format in procesul socializarii in cadrul unor sisteme sociale obiective, in mod succesiv individul invatand fie apt pentru a indeplini diferite roluri.

Dupa S. Radulescu tipurile de integrare sociala sunt:

a) Integrare culturala (realizarea armonizarii valorilor cu comportamentul si interdependenta dintre valori, comportamente si institutii sociale).

b) Integrarea normativa (integrare intre norme si persoane). Opusul ei este starea de ,,anomie"*, de conflicte intre norme, de incompatibilitate intre norme si indivizi.

c) Integrare comunicationala (system de relatii definitorii pentru concordanta dintre conduite si norme)

d) Integrarea functionala (vizeaza unitatea si echilibrul sistemului social, diviziunea si sincronizarea valorilor intr-un grup).

Ca si socializarea, integrarea sociala vizeaza mentinerea comportarii indivizilor in cadrul modelelor de norme, conduite premise si acceptate.

Cap.2. Protectia Sociala

Existenta unui sistem de protectie sociala eficient, rezulta din actiunile

sociale ale tuturor factorilor implicati (întreprinzatori, statul, salariati, fundatii, biserica, sindicatele etc.), în vederea asigurarii unui venit minim celor aflati în dificultate si/sau prestarea unor servicii de natura personala, întretinerea, asistenta medicala, educatie, transport etc.

Structura sistemului de protectie sociala este alcatuit din diverse beneficii (în bani sau în natura) si servicii cu scopul de a asigura tuturor categoriilor defavorizate (hadicapati, minori abandonati, tineri fara sprijin material si nematerial, populatia vârstnica fara sprijin de ajutor, tinere mame cu situatie familiala nereglementata legal etc.) un nivel de trai decent.