Rromii în Republica Moldova

Există mai multe teorii despre originea populaţiei roma (ţigani). Cele mai multe controverse se referă la mărimea populaţiei acestei minorităţi. Dezbaterile pe această temă sunt o consecinţă directă a incertitudinii privind identitatea romilor. Începînd cu a doua jumătate a secolului XX, numărul populaţiei roma din Moldova, potrivit recensămintelor, a înregistrat o creştere continuă.

Cel mai recent recensămînt, efectuat în 2004, a arătat că aici locuiesc 12,271 de cetăţeni romi, reprezentînd 0,4% din populaţie; aceasta este o rată cu mult mai mică decît în alte ţări din regiune, cum ar fi România, Bulgaria, Ungaria etc. Totodată, experienţele regionale ne arată că recensămintele tind să subestimeze numărul real al romilor. Stereotipurile negative atribuite romilor de către populaţia majoritară, discriminarea etnică pe piaţa muncii, în educaţie, în serviciile de sănătate şi în alte sfere sociale, injustiţia şi acţiunile de discriminare, pe care au trebuit să le suporte romii în trecut, stau la baza negării etnicităţii rome.

În privinţa structurii de gen, situaţia populaţiei roma este aproape de cea a populaţiei non-roma, însă este mai tînără decît majoritatea populaţiei, prezentînd o rată mai înaltă a natalităţii, dar şi o speranţă de viaţă mai redusă.

Limba romani este vorbită de romi preponderent acasă (posedată de 64% la sută de populaţia roma). Totodată, se observă fenomenul trilingvismului în rîndul populaţiei roma (caracteristic în general celor care locuiesc în Moldova) – alte limbi vorbite fiind cea moldovească/română (75%), limba rusă (77%) şi limba ucraineană (22%).

Căsătoriile timpurii caracteristice tradiţiei romilor prezintă o tendinţă îngrijorătoare. Vîrsta minimă pentru căsătorii este de 15 ani, atît pentru băieţi, cît şi pentru fete (ceea ce este cu un an mai devreme decît vîrsta legală permisă de lege (16 ani) pentru fete şi cu trei ani mai devreme decît prevede legea pentru băieţi (18 ani).

Veniturile, cheltuielile şi sărăcia

Creşterea economică din ultimii 5 ani a ajutat multe familii să iasă din mrejele sărăciei, însă, nu a atins în mod uniform grupurile de populaţie, multe grupuri vulnerabile, printre care şi romii, rămînînd în afara ameliorării recente a situaţiei economice. Datele raportului arată că romii sunt supuşi unui risc de incidenţă a sărăciei de două ori mai mare decît cel înregistrat în rîndul non-romilor. Cinci romi din zece trăiesc în sărăcie extremă. Dacă e să ne referim la statutul sărăciei pentru familiile roma, acesta, este determinat de mai mulţi factori: nivelul educaţiei, mărimea gospodăriei, mediul de reşedinţă şi rata scăzută de ocupare a forţei de muncă.

Atît romii, cît şi non-romii cheltuiesc mai mult de jumătate din buget pe produse alimentare; romii mizează mai puţin pe alimentele produse în gospodărie, ci mai mult pe produse alimentare procurate. Pe de altă parte, romii cheltuiesc mai puţin pe educaţie, aspect ce reduce şansa eliminării sărăciei în rîndurile tinerilor roma. În general, o treime din populaţia roma aparţine procentului de 20% din populaţia cea mai săracă a Moldovei.

În timp ce familiile roma sunt în general mai sărace decît cele non-roma, nivelul inechităţii din interiorul populaţiei roma se oglindeşte în cel al populaţiei non-roma.

Majoritatea membrilor adulţi ai unei gospodării sărace roma sunt de regulă şomeri (patru din zece) sau îndeplinesc munci ocazionale (doi din zece).

Analizînd faţetele sărăciei în cazul gospodăriilor roma şi non-roma în Republica Moldova, se poate concluziona că în orăşelele mici sărăcia atinge proporţii mai mari. E o situaţie care apare din cauza economiei subdezvoltate, cînd bunurile sunt produse doar pentru consum propriu şi nu pentru comercializare, fapt caracteristic mediului rural.

În Moldova, romii benefi ciază mai puţin de subvenţii de stat decît romii din alte ţări, din regiune.

Acest fapt poate fi explicat prin insuficienţa resurselor destinate asistenţei sociale în Moldova, în comparaţie cu alte state. Cu toate acestea există tendinţa ca romii să primească mai multe subvenţii sub formă de asistenţă socială şi mai puţine resurse de asigurare socială decît non-romii.