Riscurile și Avantajele Fenomenului Exodului de Intelect

The fast pace of development of the brain drain process has led to a deeper research approach of this matter in order to indentify both its positive and negative effects, along with its risks. In the context of a knowledge-based economy, where the skilled worker represents the key of the progress, researching the phenomenon of brain drain is vital.

Într-o lume a concurenţei cu pieţe complete, libera mobilitate a forţei de muncă pare a fi Pareto-amelioratoare: migranţii beneficiază de venituri mai mari, nativii din ţările de destinaţie se pot bucura de surplusul de imigrare, şi restul rezidenţilor din statele de origine pot beneficia de creşterea valorii raporturilor pământ/muncă şi capital/muncă. Cu toate acestea, în cazul migranţilor de înaltă calificare, astfel de mişcări ale forţei de muncă, generează un număr de „excedente” sau riscuri, care trebuie să fie luate în consideraţie.

În primul rând, migranţii înalt calificaţi sunt contribuabili neţi la bugetul de stat, prin urmare plecarea lor măreşte „povara fiscală” a celor rămaşi (excedent fiscal). În al doilea rând, forţa de muncă calificată şi cea necalificată se complementează reciproc în procesul de producţie; în contextul unui deficit de forţă de muncă calificată, în cazul statelor în curs de dezvoltare, migraţia muncitorilor calificaţi poate avea un impact negativ substanţial asupra productivităţii şi a salariilor lucrătorilor slab-calificaţi, provocând o inegalitate pe piaţa internă (excedent intra generaţii). În al treilea rând, epuizarea capitalului uman prin emigrare va avea un impact negativ asupra perspectivelor de creştere ale unei ţări, în măsura în care formarea capitalului uman este privit acum drept un motor central al creşterii (excedent inter generaţii). În al patrulea rând, existenţa forţei de muncă calificată este un factor principal pentru încurajarea investiţiilor străine directe şi favorizarea cheltuielilor pentru C&D (excedent tehnologic), prin urmare mobilitatea capitalului uman duce la concentrarea activităţilor economice în locaţii specifice, în detrimentul regiunilor de origine.

Construind un tabel în care, axa X reprezintă ratele de migrare Carrington-Detragiache, iar axa Y – efectul creşterii nete influenţată de exodul de intelect, după Beine. Dacă analizăm dependenţa dintre rata migraţiei muncitorilor calificaţi (în %) şi rata anuală de creştere a PIB-ului (în %) pe exemplul statelor în curs de dezvoltare, observăm că o rată de creştere se înregistrează la statele cu o rată mai mică a migraţiei, în timp ce migraţia în masă (cu o valoare aprox. > 10%) duce la reducerea PIB-ului cu o valoare X, unde -0,04<X<0,00 (procente de reducere anuală netă a PIB-ului). [1] Prin urmare conlcuzia este că exodul de intelect în proporţii excesive duce la reducerea ratei anuale de creştere a PIB-ului.

Implicările ţărilor sărace de pe urma exodului de intelect sunt uriaşe. Conform African Building Capacity Foundation, ţările africane anual pierd 20 000 de oameni din personalul calificat care migrează spre ţările dezvoltate. Prin urmare toate eforturile şi asistenţa din exterior nu-şi poate atinge scopul atâta timp cât personalul necesar pentru a fi implicat în proiectele de dezvoltare lipseşte cu desăvârşire. În fiecare an, în Africa, sunt cu 20 000 de oameni mai puţini care să presteze servicii publice esenţiale, să ducă la creşterea economică, să articuleze apelul populaţiei spre o mai mare democraţie şi dezvoltare. [2]

Pe de altă parte, exodul de intelect poate avea şi efecte pozitive, atunci când emigranţii calificaţi continuă să influenţeze economia statului lor de origine. Astfel de efecte pozitive pot include remitenţele migranţilor, migraţie de întoarcere după dobândirea în străinătate a competenţelor suplimentare, precum şi crearea unor reţele ce facilitează comerţul, fluxul de capital şi difuziunea cunoştinţelor. Deşi teoretic este mult mai uşor de identificat modul în care exodul de intelect poate influenţa negativ asupra dezvoltării economice, efectele pozitive nu sunt atât de evidente. Totuşi statele înalt dezvoltate: G7, Europa de Vest etc., în urma scurgerii de creieri beneficiază de aşa-zisul „brain gain”, a cărui sens este contrar scurgerii de capital uman, semnificând un „câştig de creieri”. De exemplu în SUA, mai mulţi studenţi străini se înscriu la universităţi în timp ce procentajul celor care obţin titlul de doctor şi aleg să se reîntoarcă în patrie este în continuă scădere. [3] Conform raportului Education at a Glance, OECD, din 2009, analizându-se indicatorul câştigului de creieri, calculat după numărul studenţilor doctoranzi străini, aşa state ca: SUA, Marea Britanie, Franţa, Japonia, Australia, Elveţia, înregistrează cele mai mari valori ale indicatorului. În cazul acestor state, exodul de intelect aduce un avantaj reprezentat prin obţinerea unei forţe de cercetare suplimentară. Remitenţele migranţilor constituie un alt canal prin care scurgerile de creieri pot genera efecte pozitive indirecte asupra statului de origine. Este bine documentat faptul că remitenţile muncitorilor angajaţi în străinătate, deseori aduc o contribuţie semnificativă la PNB şi sunt o importantă sursă de venit pentru statele în curs de dezvoltare (nu face excepţie nici Rep. Moldova). Remitenţele afectează deciziile gospodăriilor în materie de forţă de muncă, investiţii, alegere profesională, fertilitate, având importante efecte potenţiale agregate.După cum am menţionat anterior, exodul de intelect, pe de altă parte duce la crearea unor relaţii care sunt benefice statului Aceste reţele facilitează circulaţia mărfurilor, factorilor şi ideilor între ţările gazde şi ţările de origine. În această categorie, după efectele pe care le generează, putem deosebi 2 tipuri de reţele: reţele care facilitează comerţul, ISD şi difuziunea tehnologică; reţele care facilitează migraţia în continuare.