Retardul Mintal

1.Definţii

Retardarea mintală reprezintă oprirea dezvoltării mintale sau o dezvoltare mintală incompletă caracterizată, în special, prin afectarea facultăţilor care contribuie la nivelul global de inteligenţă, adică a capacităţilor cognitive, verbo-motorii şi sociale. Altfel spus, retardarea mintală este definită ca o funcţionalitate intelectuală generală subliminară, care se asociază cu deficienţa comportamentului adaptativ şi care a debutat în timpul perioadei de dezvoltare, înainte de vârsta de 18 ani.

Retardul sau handicapul mintal este un simptom complex, caracterizat printr-o limitare substanţială a funcţiilor psihicului, ce se caracterizează print-un nivel semnificativ scăzut al intelectului şi coexistenţa corelativă a cel puţin două sau mai multe deprinderi aplicative limitate: comunicare, autoîngrijire, viaţa la domiciliu, deprinderi sociale, utilitate în comunitate, autodirecţionare, sănătate şi securitate, însuşită academică, odihnă şi muncă.

Retardarea mintală este un concept larg utilizat mai ales de către specialiştii anglo-saxoni. După A.S. Reber (1985 p. 435), el este folosit “pentru definirea tuturor formelor de activitate intelectuală generală situată semnificativ sub medie şi se stabileşte exclusiv pe baza coeficientului de inteligenţă” . Niciun fel de alte criterii (cum ar fi cauzele, factorii emoţionali şi motivaţionali, sociali sau familiali) nu sunt luate în considerate, susţine autorul citat.

Cu toate acestea, parcurgerea celei de a patra ediţii a DSM ne permite să aflăm că: “retardarea mintală este o tulburare care este caracterizată printr-o funcţionare intelectuală sub medie (un QI de aproximativ 70 sau sub 70), care debutează inainte de 18 ani şi care este însoţită de existenţa unor deficite în funcţionarea adaptativă”.

Funcţionarea (activitatea) intelectuală generală se măsoară, după cum bine se ştie, printr-un coeficient de inteligenţă QI stabilit prin evaluarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unuia sau mai multor teste de inteligenţă standardizate (administrate individual).

În ceea ce priveşte funcţionarea adaptativă, aceasta se referă la modul în care persoanele fac efectiv faţă cererilor vieţii cotidiene şi standardelor comunităţii căreia îi aparţin. Tot mai mulţi specialişti susţin că limitările din funcţionarea adaptativă, mai degrabă decât un QI scăzut, sunt simptomele care fac cunoscută existenţa retardării mintale la o persoană.

Calitatea funcţionării adaptative este influenţată de factori diverşi ca: educaţia, motivaţia, caracteristicile personalităţii, oportunităţile sociale şi vocaţionale, tulburările somatice care coexistă cu retardarea mintală.

Se consideră actualmente că problemele de adaptare sunt mult mai susceptibile de îmbunătăţire, prin eforturi de remediere, decât este coeficientul intelectual care tinde să rămâna un atribut mai stabil.

2. Clasificarea retardului mintal dupa DSM-IV.

Conform clasificării oferite de DSM, există cinci grade de retardare mintală: uşoară,

moderată, severă, profundă şi de severitate nespecificată.

a) Retard mental uşor (oligofrenie gradul I) – vârsta mentală 9-12 ani

b) Retard mental moderat (oligofrenie gradul II) – vârsta mentală 6-9 ani

c) Retard mental sever (oligofrenie gradul III) – vârsta mentală 3-6 ani

d) Retard mental profund (oligofrenie profundă) – vârsta mentală sub 3 ani

e) Retard mental de severitate nespecificată – există prezumpţia de retard, dar nivelul de inteligenţă al persoanei nu poate fi evaluat testologic

Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

Specializarea: Asistenţă Socială