Programe de asistență psihosocială realizate în mediul de detenție

Intr-o lume in continua schimbare, calitatea vietii depinde de abilitatea de a raspunde adecvat acestei schimbari, prin pregatire, adaptabilitate si contributia fiecaruia la viata comunitatii. Spatiul penitenciar este prin definitie un spatiu inchis, penal din punct de vedere juridic, al autoritatii, si nu in ultimul rand, este un camp de forte – determinat de tacticile de influentare ale cadrelor si cele de rezistenta ale detinutilor.

Sistem suport al mediului social, penitenciarul este in acelasi timp inca o frontiera a civilizatiei, dar in contextul social mai larg, aceasta institutie ramane cronic in urma ambiantei generale din societate.

Pentru persoana care executa o pedeapsa privativa de libertate, mediul penitenciar pune in ordine doua genuri de probleme: de adaptare la normele si valorile specifice acestui cadru de viata si de evolutie ulterioara a personalitatii sale. Atata timp cat individul se afla in locul de detentie, intre oameni care asemenea lui, au comis fapte antisociale, dificultatile cele mai mari sunt localizate in relatiile cu cei din jur.

Adaptarea la mediul penitenciar este dificila din cauza privatiunilor la care este supus detinutul si deoarece trebuie sa se adapteze la noi reguli si comportamente. O data cu intrarea sa in penitenciar, individul resimte, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de varsta, de structura sa psihologica, de gradul de maturizare sociala si de nivelul de cultura, efectele privarii de liberatate si reactioneaza intr-un mod personal la aceasta noua situatie. Personalitatea detinutilor cunoaste sau tinde sa inregistreze un proces de degradare. Pe multi dintre ei, liberarea ii gaseste, de regula, nepregatiti sufleteste, pesimisti in ceea ce priveste reinsertia sociala, convinsi ca vor fi etichetati tot restul existentei, cu sentimentul ca vor fi depasiti de viata in ciuda eforturilor pe care le vor face.

In aceste conditii, devine deosebit de importanta functia educativa a penitenciarului, prin derularea de programe cultural-educative cat mai diverse, urmarindu-se fundamentarea unei reinsertii sociale viabile a persoanelor aflate in custodie. Acţiunile de acest gen sunt foarte importante pentru cei aflati in detentie, pentru că îi ajută să se reintegreze mai uşor în societate. Contactul cu mediul din afară este foarte important, pentru că oricât de mult se incearca să se umanizeze mediul din penitenciar, tot va exista o discrepanţă majoră. Astfel, ei mergând în locuri pe care societate le-ar considera normale vor căpăta mai multă încredere în ei şi este de dorit ca atunci când îşi vor termina de executat pedeapsa, integrarea să fie mai uşoară, adică adaptarea cu mediul, cu ritmul din jur.

Activitatea de educatie si asistenta psihosociala se bazeaza pe recunoasterea demnitatii umane, a drepturilor egale si inalienabile ale persoanelor private de libertate, cu respectarea prevederilor Legii 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal si a Hotararii de Guvern 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 275/2006, a celorlalte prevederi legale referitoare la acest domeniu, precum si a principiilor stabilite de Regulile Minime ale Natiunilor Unite (1955), de Recomandarea nr. R(89) 12, Educatia in penitenciar (1989) si Regulile Penitenciare Europene (2006).

In contextul penitenciar, dintre toate trebuintele educationale, munca este cel mai pregnant constientizata la majoritatea detinutilor. In procesul educativ, munca este conceputa ca un mijloc de formare profesionala, morala, civica. Din acest punct de vedere, in cadrul sistemului de programe socio-educationale, aplicat in scopul recuperarii detinutilor din penitenciar, sunt incluse programe care vizeaza completarea nivelului de scolarizare al detinutilor, formarea profesionala, asistenta socio-familiala, educatia moral-civica, educatia juridica. Conform unui studiu efectuat, toti detinutii, femei si barbati, au declarat ca in timpul detentiei trebuie sa munceasca pentru a-si mentine echilibrul sufletesc si sanatatea.

Scolarizarea organizata si desfasurata in penitenciar constituie o componenta principala a normalizarii si incurajeaza independenta si responsabilitatea detinutilor. Scolarizarea sau continuarea scolarizarii detinutilor in perioada executarii pedepsei sunt optionale. Cu detinutii nestiutori de carte se organizeaza cursuri de alfabetizare.