Politica socială a Uniunii Europene

Politica sociala a comunitatii europene a debutat odata cu tratatul de constituire a acesteia, in 1957. Astfel, Tratatul de la Roma pune bazele politicii sociale prin articolele sale referitoare la libera circulatie a muncitorilor si la libertatea de stabilire a acestora, in contextul crearii pietei comune. Tot prin acest tratat a fost prevazuta si crearea Fondul Social European, instrumentul de finantare a politicii sociale si cel mai vechi dintre fondurile structurale.

Pasul urmator a fost constituit de adoptarea Actului Unic European (The Single European Act), in 1986, ce contine directive privind sanatatea si siguranta la locul de munca, introduce dialogul social si conceptul de coeziune economica si sociala (materializat prin crearea Fondului de coeziune economica si sociala).

Anul 1989 constituie un moment important al constructiei sociale europene prin adoptarea primului document programatic al politicii sociale - Carta Sociala, ce stabileste drepturile sociale fundamentale si, odata cu acestea, directiile de actiune ale politicii sociale.

Un an mai tarziu, in 1990, Tratatul de la Maastricht (ratificat in 1992) stabileste ca unul din obiectivele Uniunii atingerea unui ,,nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si al protectiei sociale, egalitatea intre femei si barbati [ ] cresterea standardelor de viata si a calitatii vietii "

In 1991 a fost adoptat Protocolul Social (Social Policy Protocol), ce a fost anexat Tratatului de la Maastricht si care stabileste obiectivele politicii sociale (prefigurate de Carta Sociala): promovarea ocuparii fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, combaterea excluziunii sociale, dezvoltarea resurselor umane, etc. (semnat de 11 SM, nu si de Marea Britanie).

Cartea Verde (Green Paper), lansata in 1993, deschide procesul de discutie asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar si este urmata, in 1994, de Cartea Alba (White Paper) - ce stabileste prioritatile politicii sociale pana in anul 2000. Acestea sunt concretizate in programele de actiune sociala pentru perioadele 1995-1997 si 1998 -2000.

In 1997, prin Tratatul de la Amsterdam (ratificat in 1999) este abrogat Protocolul Social, este lansat Acordul Social (Social Policy Agreement) si este integrat un nou articol in Tratatul UE, un articol privind ocuparea fortei de munca si cunoscut ca Titlul VIII. 1998 este anul in care Marea Britanie semneaza Acordul Social si participa astfel la politica sociala comunitara.

Anul 2000 constituie un moment major in evolutia politicii sociale prin elaborarea Strategiei de la Lisabona (Lisbon Strategy), prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene, reprezentat de transformarea economiei comunitare in cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere. Tot in acest an a fost adoptata si Agenda Politicii Sociale, ce preia acele obiective specifice si elemente ale strategiei ce tin de politica sociala si le converteste intr-un program de actiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale. In 2003 a avut loc evaluarea intermediara a Agendei Sociale, ce are ca rezultat ajustarea prioritatilor Agendei in functie de progresul inregistrat pana in acest moment si de schimbarile politice, economice si sociale intregistrate la nivel comunitar.

Baza legala a politicii sociale a fost stabilita prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunitatii Europene, 1957, si reinnoit), intarita prin Actul Unic European (1986/1987) si consolidata prin Tratatul de la Maastricht (1992) si Tratatul de la Amsterdam (Tratatul Uniunii Europene 1997).

Tratatul de la Roma reflecta momentul de inceput al politicii sociale prin cateva articole referitoare la libera circulatie a muncitorilor si a libertatii de stabilire a acestora, in contextul crearii pietei comune.

Actul Unic European a completat aceasta linie prin o serie de articole referitoare la sanatatea si siguranta la locul de munca, dialogul cu partenerii sociali si coeziunea economica si sociala. In momentul de fata, cadrul legal general al politicii sociale este dat de Articolele 2 si 13 ale Tratatului CE si Articolul 2 al Tratatului UE, care continua initiativele anterioare prin adaugarea de prevederi referitoare la combaterea discriminarii (de gen, a discriminarii rasiale, etnice, religioase, bazate pe disabilitati, varsta sau orientare sexuala).

Astfel, Articolul 2 al Tratatului CE prevede - alaturi de o dezvoltare economica armonioasa, echilibrata si durabila - ,, un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si al protectiei sociale, egalitatea intre femei si barbati [ ] cresterea standardelor de viata si a calitatii vietii ", in timp ce Articolul 13 se refera la adoptarea de masuri adecvate pentru ,, combaterea discriminarii bazate pe sex, origine etnica sau rasiala, religie sau convingeri religioase, dizabilitati, varsta sau orientare sexuala". Tot in Tratatul CE , politica sociala este adresata distinct in Titlul VIII (Articolele 125-130) - referitor la ocuparea fortei de munca si Titlul XI (Articolele 136-145) - ce se refera explicit la politica sociala, educatie, formare profesionala si tineret. Articolul 2 al Tratatului UE - stabilind obiectivele Uniunii Europene- preia aceste reglementari si mentioneaza promovarea progresului economic si social printr-un nivel ridicat al ocuparii fortei de munca, intarirea drepturilor si intereselor indivizilor (prin introducerea cetateniei europene) si libera circulatie a persoanelor. Alaturi de aceste prevederi juridice stau o serie de directive si reglementari privind Fondul Social European (FSE), conditiile de munca, ocuparea fortei de munca si somajul, securitatea sociala.

Actori institutionali ai politicii sociale in UE

Principalii actori institutionali implicati in procesul de decizie si de implementare a politicii sociale sunt reprezentati de Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Ministri) si Comitetul Economic si Social, sprijiniti in activitatea lor de trei agentii europene si un numar egal de parteneri sociali.