Organizații Publice și Private

Abstract:

In this essay I propose to answer a few questions about public and private organizations. In this way, I analyzed and compared this two types of organizations . In the end, I concluded all the information that resulted after writing the essay.

Introducere:

Punctul de plecare al analizei este constatarea că organizaţiile reprezintă entităţi extrem de complexe şi greu de definit. Ele reprezintă puncte de intersecţie a structurilor, tehnologiilor, resursei umane, grupurilor, politicii etc. Înţelegerea raţiunilor care stau în spatele funcţionării organizaţiilor poate da mari bătăi de cap oricărei persoane raţionale.

De ce avem nevoie de organizaţii publice? Există diferenţe între organizaţiile publice şi private? Care sunt sursele de nesiguranţă în organizaţii? Este adevărat că întotdeauna organizaţiile private funcţionează mai bine decât cele publice? Este posibil să tratăm organizaţia publică la fel ca pe cea privată? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care voi încerca să răspund în continuare.

Cuprins:

Organizaţii publice şi organizaţii private

De ce reprezintă discuţia referitoare la diferenţe/asemănări între organizaţiile publice şi private un subiect important? Pentru că existenţa/inexistenţa unor caracteristici specifice ale organizaţiilor publice influenţează semnificativ tipul de management necesar în cadrul acestora. Unul din miturile cele mai populare în discuţia administrativă se referă la supremaţia calitativă a organizaţiilor private asupra celor publice: firma privată este mult mai eficientă, flexibilă şi eficace decât instituţiile publice. Această percepţie se datorează atât calităţilor şi performanţelor firmelor private cât şi viziunii eminamente negative pe care publicul larg o are faţă de birocraţie. În ce măsură acest lucru este adevărat? În analiza diferenţelor organizaţii publice/private există două abordări majore: una descriptivă (care încearcă doar să prezinte caracteristicile) şi una normativă (care încearcă să stabilească care dintre ele funcţionează mai bine). În continuare voi promova o abordare descriptivă care să pună în evidenţă argumentele pro şi contra în ceea ce priveşte „specificitatea” organizaţiilor publice.

Voi începe cu constatarea că graniţa dintre sectorul public şi cel privat nu prezintă continuitate şi stabilitate în timp şi spaţiu. Ceea ce obişnuia să fie un domeniu exclusiv de acţiune publică acum 25 de ani poate să reprezinte un spaţiu al acţiunii private astăzi. Pe de altă parte, probleme care nu intrau în sfera de interes a administraţiei acum 25 de ani sunt astăzi incluse în obiectivele sale şi reprezintă obiectul muncii pentru întregi instituţii publice.

Aşa cum remarca D. Waldo (1980) „public şi privat nu semnifică categorii naturale; este vorba de categorii construite de istorie, cultură şi lege”. Astfel, ceea ce ne poate părea în România un domeniu în care sectorul public trebuie să se implice preponderent poate fi complet diferit în viziunea americană sau franceză. Reprezintă sistemul de pensii un domeniu de acţiune publică? Un domeniu de acţiune privată? O combinaţie? Răspunsurile nu sunt identice în spaţii şi în intervale temporale diferite.

Evoluţia rapidă a societăţii moderne şi dinamismul mediului administraţiei publice determină ca generalizările în acest domeniu să fie periculoase iar analiza deosebit de dificilă. Apartenenţa la spaţiul public sau la cel privat poate fi structurată în funcţie de doi factori majori: proprietate şi finanţare.

În realizarea unei comparaţii corecte între organizaţiile publice şi private trebuie să iniţiem o analiză atentă şi rezervată; distincţia între acestea nu este întotdeauna atât de clară şi simplă cum ar putea părea la o primă vedere. Este adevărat că marile teorii manageriale (referitoare la motivarea personalului, stabilirea obiectivelor strategice, cultură organizaţională etc.) se aplică într-o măsură mai mare sau mai mică şi în organizaţiile publice.