Motivația personalului dintr-o organizație

1.1. INTRODUCERE

Motivaţia de a munci a personalului din instituţiile publice sau private reprezintă o importantă problemă a politicii publice actuale, şi în special a celor implicaţi în administraţia publică, fie manageri, fie executanţi. Motivaţia de a munci este o parte importantă a procesului de management, fiind un domeniu de larg interes în domeniul resurselor umane, reprezentând, printre altele, un proces activ de fidelizare a angajaţilor. Motivaţia ca şi proces are legătură cu activitatea de management astfel încât managerii pentru a lucra cu oamenii trebuie să aibă abilitatea de a înţelege motivaţiile fiecărui angajat şi de a-şi explica implicaţiile în comportamentul organizaţional.

Proiectul de faţă îşi propune să studieze motivaţia la nivelul unei organizaţii pornind de la ideea că cea mai mare parte a indivizilor lucrează în cadrul unor astfel de organizaţii, principalul scop a fost acela de a sublinia ce anume îi motivează pe oameni să fie statornici şi să rămână fideli firmelor pe care le reprezintă. Motivul pentru care am ales această tema îl reprezintă interesul personal de a afla care sunt necesităţile pe care individul este nevoit să le satisfacă prin intermediul organizaţiei. Această temă vine în întâmpinarea de a-mi lărgi aria de cunoştinţe în domeniul resurselor umane.

Acest proiect urmăreşte să obţină informaţii asupra măsurii în care sunt satisfăcute nevoile de existenţă, securitate, de interacţine socială, nevoia de stimă şi de realizare ceea ce urmăreşte valorificarea de către organizaţie a potenţialului creativ al angajatului. Astfel voi vedea care sunt factorii motivatori care influenţează comportamentul indivizilor, să analizez în ce măsură sunt satisfăcute necesităţile angajaţilor în cadrul organizaţiei cu ajutorul teoriei lui Maslow, precum şi rolul motivaţiei în creşterea performanţei.

1.2. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MOTIVAŢIA

Acest termen apare pentru prima data în literatura de specialitate în jurul anului 1930 şi a cunoscut până astăzi o dezvoltare continuă. Din punct de vedere etimologic, termenul de „motivaţie” privine din cuvântul latinesc „movere” şi înseamnă „deplasare”. Unii autori definesc motivaţia ca fiind „suma energiilor interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul spre un scop care odată atins va determina satisfacerea unei necesităţi” . Observăm din această definiţie că motivaţia reprezintă un element funcţional, caracteristic naturii umane, care desemnează prezenţa unei nevoi, a unei necesităţi. G. A. Cole a propus pentru motivare următoarea definiţie: „motivarea este un proces prin care oamenii aleg între mai multe variante posibile de comportament, pentru a-şi atinge scopurile persoanale” .

Radu Emilian defineşte motivaţia ca fiind „ansamblul stărilor de necesitate ce se cer satisfăcute şi care îl împing, îl instigă şi îl determină pe individ să şi le satisfacă” . Din punct de vedere psihologic, motivaţia reprezintă „acţiunea forţelor, conştiente sau inconştiente, care determină comportamentul individului” .

Prin motivaţie se înţelege „starea internă de necesitate a organismului care orientează şi dirijează comportamentul în direcţia satisfacerii şi, deci, a înlăturării ei. Este vorba aşadar de o serie de trebuinţe, tendinţe, dorinţe, porniri care mobilizează, dinamizează şi determină în ultimă instanţă organismul să desfăşoare astfel de comportamente care să ducă la satisfacrea lor adecvată” .

O altă definiţie a motivaţiei are în vedere importanţa motivării ce reprezintă un factor ce are ca scop influenţarea subordonaţilor pentru a atinge obiectivele organizaţiei. Astfel prin procesul de motivare se presupune răspunderea la nevoile angajaţilor cu scopul de a creşte satisfacţia acestora şi implicit productivitatea muncii, performanţa. Motivaţia este „rezultatul, consecinţa interacţiunii dintre individ, sarcina de îndeplinit şi mediul exterior” .

1.3. TIPURI DE MOTIVAŢIE

Din cele precizate mai sus putem observa că există factori motivaţionali diferiţi pentru fiecare persoană şi putem identifica existenţa mai multor forme de descriere a motivaţiei .

Motivarea economică utilizează mijloace economice (salarii, prime, sporuri) deoarece „banii constituie un mijloc de valorizare a oamenilor, un barometru foarte sensibil care măsoară (indirect) succesul în carieră” .