Migrația Circulatorie a Forței de Muncă

1.1. Migraţia şi globalizarea

În secolul XX migraţia internaţională a devenit unul din factorii esenţiali ai globalizării alături de mobilitatea capitalurilor, a tehnologiilor şi informaţiilor. Migraţia a fost dintotdeauna parte a schimbărilor sociale la nivel global precum colonizările, industrializarea sau războaiele mondiale. în ultimii 40 de ani numărul migranţilor la nivel mondial s-a dublat cu toate că procentul acestora din populaţia globală a rămas constant. în prezent sunt 175 milioane de migranţi în lume sau altfel spus 3.5 % din populaţia globală. Una din cele mai importante forme ale migraţiei internaţionale este migraţia forţei de muncă. Scopul declarat al acestei forme de mobilitate teritorială este de a antrena o mobilitate socială prin schimbarea statului social al persoanei migrante ceea ce se constituie într-un obiect de studiu foarte important pentru sociologi.

Ţările din Europa de Est s-au reintegrat în economia mondiala în urma prăbuşirii sistemului socialist în anii ’90. Pentru ţările din această regiune migraţia este foarte importantă pentru că sunt implicate ca ţări de origine/destinaţie pentru unul din cele mai importante pattern-uri migraţioniste din lume. Particularităţile migraţionismului practicat încă de la începutul perioadei de tranzitie în România îşi exercită influenţa asupra dezvoltării economice atât în prezent cât şi în viitorul apropiat. În anii ce au urmat revoluţiei s-au inregistrat creşteri importante ale emigraţiei internaţionale ca efect direct al interdicţiilor impuse de regimul comunist. Această reacţie de eliberare, de valorificare a dreptului de a călători în afara ţării a caracterizat o primă fază a migraţiei internaţionale în noua Românie postcomunistă. Ulterior, pe fondul reformelor şi a perioadei de tranziţie la economia de piaţă, motivaţia migranţilor a devenit de natură economică. Migraţia este o parte importantă a tranziţiei în România şi continuă să aibă un rol esenţial şi în prezent. Devenită strategie de viaţă migraţia circulatorie a forţei de muncă a fost analizată de sociologi în condiţiile în care, în prezent, este cea mai dinamică formă de mobilitate socială din România.

Emigraţia forţei de muncă devine din ce în ce mai importantă din perspectiva îmbătrânirii populaţiei în Europa. În timp ce factorul economic va continua să motiveze migraţia, aceasta va depinde şi va fi structurată din ce în ce mai mult de evoluţia demografică. Procesul de îmbătrânire a populaţiei în ţările Europei vestice creează nevoia de forţă de muncă care este suplinită de populaţia activă din ţările est europene mai putin dezvoltate. Emigraţia populaţiei active din aceste tări va da naştere la o nevoie de forţă de muncă ce va trebui suplinită, printr-un efect de reciprocitate, de tări mai putin dezvoltate, cel mai probabil din ţările din Asia.

1.2. Migraţia postcomunistă a forţei de muncă

România a trecut în anii ’90 prin schimbări economico-sociale semnificative făcând faţă provocărilor succesive apărute în 2001, 2005 şi acum în 2007 odată cu ridicarea interdicţiilor legate de libera circulaţie a persoanelor în spaţiul Uniunii Europene şi a accesului liber pe piaţa muncii. în acest context tot mai mulţi oameni, în special cei cu o stare materială precară aleg să plece la muncă în străinătate pentru o remuneraţie mai insemnată a muncii lor sau pentru că nu si-au găsit un loc de muncă în comunitatea proprie. Numărul românilor care pleacă la muncă în străinătate creşte în fiecare an, Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă (OMFM) raportând 35.000 de emigranţi în 2004, 43.000 în 2005 iar în primele noua luni ale anului 2006 peste 46.400 de români plecaţi să lucreze în străinătate.

Problema este mai amplă pentru că statisticile oficiale anunţă un număr al emigranţilor care se pare că în realitate este mult mai mare. Plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate a devenit repede un fenomen social, fiind văzut ca o alternativă viabilă pentru rezolvarea problemelor financiare ale familiilor cu un statut economic modest. Cea mai recentă cercetare a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) conturează următorul profil demografic al migrantului:

1. Preponderent de gen masculin;

2. Între 15-44 de ani;

3. Rezidenţă urbană;

4. Absolvent de liceu sau şcoală de arte şi meserii;

5. Presteaza munci nemanuale.