Mentalitatea Balcanică

1. Cultura balcanică

”Un spectru bântuie cultura occidentală – spectrul Balcanilor. Toate puterile lumii au constituit o aliantă sfântă pentru a-l exorciza: politicieni si jurnalisti, profesori conservatori si intelectuali radicali, moralisti de toate felurile, genurile si modelele”.

Ca si în perioada contemporană, în trecutul apropiat, în Balcani au existat culturi nationale bine articulate. Civilizatia balcanică din vremea contemporană poate fi privită ca un anumit fel de a dialoga între diverse moduri de viată si, în consecintă, între unele atitudini diferite fată de viată. În acest sens, poate că opozitia între viata la oras si cea de la tară este semnificativă, fiind, în fond, un antagonism traditional în Balcani. Comprimând perspectiva istorică, vom descoperi o altă opozitie, cea între viata din capitală si traiul în micul oras de provincie. Vom regăsi în viata marelui oras componentele moravurilor europene contemporane, importate în tările balcanice în secolul nostru, dar si pe cele ale modului de viată traditional, mostenite de la orasul balcanic din trecut.

Componentele durabile ale culturii balcanice au semnificatii si norme determinate, atasate, într-o oarecare măsură, de obiectele si faptele culturale. Trebuie să recunoastem că nu suntem capabili să desemnăm corect valorile ascunse de către modul balcanic în care se serveste cafeaua, de pildă, sau de către discutiile de la frizer, în care se schimbă informatii despre ultimele evenimente. Este riscant ca, sub pretextul descrierii vreunei forme de viată, să ne hazardăm în interpretări, pentru că, negresit, am intra într-un spatiu cultural mai vast. Modul de a servi cafeaua ne va duce în imensitatea civilizatiei mediteraneene. Ar trebui mai curând să îl analizăm în cadrul modalitătii balcanice de a face conversatie sau, chiar mai bine, în functie de modalitătile comunicării balcanice. Printre formele vitale care duc la stereotipul balcanic căutat, se recomandă, în special cultura folclorică locală – cultura tărănească a costumului popular, acum practic retrasă în muzee, cultura stofelor si tesăturilor, a serbărilor populare si a folclorului oral sub diversele lui forme. Modalitătile de considerare a acestora sunt numeroase, prima pe care o avem în vedere fiind abordarea istorică si a cercetării originilor, evolutiei si transformărilor motivelor si formelor. Trebuie subliniat că este cu atât mai dificil să localizăm cu precizie zona trăsăturii culturale, cu cât un caz este mai izolat. Motivele broderiilor din Bulgaria si din nordul Greciei, cultura covorului nu par să se deosebească prea mult de tot ceea ce întâlnim până în Caucaz. În ceea ce priveste serbările, aria lor de actiune pare mai limitată. Este vorba de ansambluri mai complexe, de forme care poartă, pregnant, o anumită viziune asupra lumii. Astfel, putem lua în discutie sărbătoarea Sfântului Gheorghe, un amestec de idei păgâne si crestine, răspândit în Balcani si revelator puternic al caracterului civilizatiei balcanice. Nu mă refer neapărat la semnificatiile antice ale sărbătorii, cât la celebrarea ei în prezent, cu miel la protap, fript pe jar, cu jocurile care, si astăzi, s-au păstrat ca o normă de comportament. Mai problematice sunt regăsirea semnificatiilor acestui comportament si examinarea modului în care se manifestă ele în afara sărbătorilor populare.