Investigați efectele tipurilor de motivare utilizate asupra gradului de satisfacție al angajaților

Efectele tipurilor de motivare asupra gradului de satisfactie al angajatilor

1. Motivarea alegerii temei și justificarea importanței pentru cercetare.

Dezvoltarea tehnică şi ştiinţifică a mediului economic contemporan a condus la importante mutaţii pe planul adaptării persoanei umane la activitatea profesională. Prin extinderea mecanizării şi automatizării, adaptarea reciprocă om-maşină a făcut să crească rolul factorilor de personalitate în revalorizarea performanţelor profesionale, adică a aspectelor dinamice şi globale ale personalităţii: motivaţii, aspiraţii, atitudini etc. Astfel, creşte în importanţă munca în echipă, simţul de răspundere, aptitudinile organizatorice şi de conducere, calităţile spiritului de colaborare şi întrajutorare etc.

De fapt, ce determină o persoană să muncească într-o manieră competentă? De ce anumite persoane se decid să muncească cât mai puţin, dacă se poate deloc? Explicarea comportamentului uman în cele mai diverse acţiuni întreprinse de o persoană, este posibilă prin descifrarea motivului care a stat la baza comportamentului respectiv. Motivele sunt factori care declanşeaă, orientează, susţin şi stopează activitatea. Ele îndeplinesc două funcţii esenţiale: de activare şi mobilizare energetică şi de direcţionare a conduitei. La baza motivaţiei, în general, stă un complex de combinaţii perceptive, aspiraţii şi interacţiuni cu mediul înconjurător de muncă. Motivaţia include o suită de mobiluri interne conştientizate sau neconştientizate, înnăscute sau dobândite.

Multe din modelele sau teoriile motivaţiei pentru muncă îşi au originea în domeniul general al motivaţiei umane, prin condiţiile responsabile de variaţii în intensitate, calitate şi direcţie a comportamentului. Această definiţie subliniază că motivaţia pentru muncă este numai un stadiu sau aspect al unui proces general. Fireşte, condiţiile în care este prestată munca, diferă mult faţă de schemele comportamentale ce se pot evidenţia.

2. Relatia dintre tipurile de motivare si satisfactia resimtita de angajati.

Cercetări recente realizate de specialişti în teoria organizaţiei au evidenţiat faptul că erodarea importanţei muncii nu s-ar datora atât nerealizării sociale, cât mai ales nesatisfacerii nevoii inerente a oamenilor de a-şi dezvolta posibilităţile şi aptitudinile la un potenţial maxim, adică a nevoii lor de autoîmplinire. Noile rezultate au condus la o nouă formulare a elementelor care-i motivează pe oameni:

• fiecare individ încearcă să găsească o semnificaţie şi o împlinire în muncă;

• oamenii încearcă să acţioneze în muncă şi în dezvoltarea aptitudinilor cu cât mai multă maturitate - în sensul exercitării unui anumit grad de autonomie şi independenţă;

Modelul autoîmplinirii pleacă de la premisa că oamenii doresc să fie implicaţi în deciziile care le afectează direct activitatea. Astfel, implicarea şi angajarea personalului pot fi câtigate doar prin elaborarea deciziilor. Rolul managerului se schimbă – managerul devine un sprijinitor al angajaţilor, sarcina sa fiind de a comunica acestora natura sarcinii şi de a le asigura sprijinul necesar şi resursele prin care să o îndeplinească.

Altă teorie cu implicaţii organizaţionale este teoria celor două seturi de factori formulate de către Herzberg; evaluând elementele care îi fac pe oameni să se simtă bine la locul de muncă acesta a evidenţiat responsabilităţile şi realizările obţinute, precum şi sentimentul de creştere şi dezvoltare a competenţei profesionale.