Impactul crizei globale asupra dezvoltării economiei - cauze, efecte, concluzii

Rezumat

Lumea trece prin cea mai dificilă criză economică și financiară din istorie, care afectează grav stabilitatea pe termen lung, riscand caderea in extrema haosului și incertitudinii. Criza pe piața imobiliară a apărut în Statele Unite, în iulie 2007, ca urmare a mai multor interferențe generate de globalizare, iar mai apoi s-a extins la alte regiuni, declanșând recesiunea in economia din intreaga lume.

Cuvinte cheie: criza financiară internațională, recesiunea globală, cauzele și efectele crizei, remedii anti-criză, datorie externă, dezvoltare durabilă.

Introducere

Adversitatea acută a impactului crizei financiare internaționale, cred eu, nu se află în mare in dimensiunea pierderilor pe care le-a provocat (estimate la peste 4.000 USD de miliarde doar pentru sistemul financiar), ci în amenințarea pentru credibilitatea modelului capitalist de dezvoltare, bazat pe forțele pieței libere.

Încrederea investitorilor în capacitatea piețelor de a isi ajusta în mod automat disfuncțiile a scazut drastic, iar creșterea șomajului și a sărăciei drept consecințe ale crizei globale ar putea

deteriora grav cadrul politic și social, în special în țările mai puțin dezvoltate.

Turbulențele de pe piețele financiare internaționale care decurg din criza de pe piața imobiliară din SUA apăruta în iulie 2007, s-au transformat drastic în a doua jumătate a anului 2008. În ciuda așteptărilor unei intervenții a Rezervei Federale și / sau a guvernului american pentru salvarea acesteia, la doar o săptămână după naționalizarea Fannie Mae si Freddy Mac, doi giganti ai lumii financiare, la mijlocul lunii septembrie 2008 banca de investitii Lehman Brothers, un nume de referință pe piețele de capital, a fost lăsat să cadă în faliment, fapt care a degenerat in criza indicilor bursieri de capitalizare de peste tot în lume.

Procesele de globalizare și de liberalizare a comerțului, precum și libera circulație de capital s-au dovedit a fi factori, deși nu putem spune că au provocat, dar cel puțin favorizat răspândirea necontrolată a instrumentelor financiare derivate, inclusiv credite ipotecare neperformante garantate cu titluri de valoare, care au devenit active "toxice". În absența unui control adecvat asupra tranzacțiilor financiare, precum si in absenta supravegherii si monitorizarii riscurilor globale, sisteme de protecție la nivel național au esuat unul dupa altul, opunand o rezistență scăzută la forța de extindere și contaminare a crizei economice globale.

Economia de piață în actuala criză mondială, a fost forțat încă o dată (dacă mai era necesar), pentru a arăta că forțele concurențiale de piață nu poate rezolva singur problemele economice legate de durabilitate, mai ales atunci când problemele de mediu, de producție și de consum, de la nivel regional, național și internațional s-au agravat. Din acest motiv, în multe recente reuniuni internaționale la nivel înalt a existat o dorință comună de a găsi căile de atac pentru a contracara efectele crizei și de a reforma sistemele financiare naționale și internaționale.

Cauze ale crizei globale și masurile luate pentru a contracara efectele majore

Pentru a aborda efectele negative ale crizei financiare, este absolut necesar să se cunoască

cauzele care l-au generat și să se pună în aplicare politici și resurse conectate în mod coerent pe termen scurt, termen mediu și lung, la nivel local, regional, național și internațional.

Criza prin care lumea trece dezvăluie o combinație intre cauze tradiționale ale crizei economice și financiare, în general, si alte cauze non-traditionale, specifice.

Printre principalele cauze tradiționale ale crizei economice și financiare sunt: boom-ul excesiv al creditulelor la scară largă; creșterea bruscă a prețurilor activelor, în special în sectorul locuințelor; creditare pe limita expunerii față de agenții economici sau persoanele mai putin solvente sau chiar non-solvente; eșecul în disciplina de piață, denaturarea informațiilor de risc și de stabilire a prețurilor activelor.

În ceea ce privește cauzele non-tradiționale, în special cele legate de criza financiară, putem menționa, în primul rând, amploarea și profunzimea crizei în ceea ce privește: creșterea necontrolată; un apetit exagerat pentru profit care a alimentat creșterea cererilor pentru active cu risc ridicat, ignoranță și incertitudine în ceea ce privește riscurile asociate cu valorile bursiere, ipotecare, produsele financiare derivat, lipsa unei guvernări corporative adecvate și stimulentele excesive pentru managerii instituțiilor financiare.

În opinia mea, cauza principala a crizei financiare internaționale se află în exacerbarea rolului instrumentelor financiare, al monetarului nominal, comparativ cu economia reală, în ceea ce privește asigurarea premiselor pentru o dezvoltare durabilă. Această exacerbare a fost bazata pe componenta speculativa a modelului de economie de piață liberă, dincolo de limitele sale admisibile și controlabile.

Este de remarcat faptul că, în anii care au dus la criza, axa monetară a alunecat periculos de la vest la est sub presiunea dezechilibrului financiar global datorită acumulării pe de o parte, a rezervelor uriașe din Asia (în special China și Japonia) și, pe de altă parte, datoriilor uriașe în Statele Unite ale Americii care au generat de fluxuri incontrolabile de capital. Creșterea numărului de intermediari financiari, de instrumente financiare derivate și a altor instrumente financiare a neglijat adevărul matematic. În plus, în economia reală, multiplicarea intermediarilor în relatia producție - consum, dincolo de contribuția lor pozitivă la îmbunătățirea performanțelor de producție și a eficienței economice și sociale a consumului, nu înseamnă altceva decât o valoare falsa, ireal adăugata, cu aracteristici evidente și parazitare inflaționiste, inducand entropia în economie și societate. Fără intenția de a efectua o lista detaliata a cauzelor, voi mentiona deficiențele majore în activitatea sistemelor naționale și internaționale de contabilitate financiară și in diversele agenții de rating care nu au fost în măsură să dea "avertismente timpurii", în timp util, în scopul de a preveni eruptia a turbulențelor financiare respective pe piețele de capital.