Efectele Violenței Intrafamiliale Asupra Femeii

INTRODUCERE

“…respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din

educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate

aspectele violenţei fizice şi mintale împotriva persoanei

umane constituie o vilare a drepturilor sale…”

(Parlamentul European, Rezoluţie 11 iunie 1986)

Familia este considerată elementul natural şi fundamental al societăţii. Mahler consideră că „familia este un grup social, realizat prin căsătorie, cuprinzând oameni care trăiesc împreună, cu o gospodărie casnică comună, sunt legaţi prin anumite relaţii natural-biologice, psihologice, morale şi juridice şi care răspund unul pentru altul în faţa societăţii”. În aces înţeles, se poate spune că este o realitate socială prin comunitatea de viaţă dintre soţi, dintre părinţi şi copii, precum şi dintre alte rude. (Albu, 1975, apud Şerban Morăreanu, 2009, p. 2)

Violenţa împotriva femeilor este considerată o problemă socială importantă şi ridicată la rangul de subiect al dezbaterii şi al reglementării publice abia în ultimele decenii. Chiar dacă în statele occidentale acest proces a început în anii ’70, iar la noi şi în alte ţări foste comuniste el a început abia după 1990, totuşi problema violenţei din societate, în general şi din familie, în special a rămas nerezolvată în toate ţările lumii.(Roth-Szamosközi, 2005, p. 269)

Hartman menţionează că familia este locul în care trăiesc “oameni care au activităţi şi interese diferite şi care, în acest proces, intră adesea în conflict”. În anul 1988, Correctional Service Canada considera că violenţa intrafamilială constituie “orice formă de agresiune, abuz sau intimidare, dirijată împotriva unui membru al căminului familial, a unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul familial” (Mândrilă, 2009, p. 15).

Violenţa conjugală, spre deosebire de violenţa domestică, care implică mai multe aspecte (abuz asupra copilului în familie, violenţa la nivel de cuplu, violenţa între fraţi, abuzul şi violenţa asupra părinţilor sau asupra vârstnicilor), se limitează numai la agresiunea din cadrul cuplului.

Aşadar, violenţa în familie este un fenomen omniprezent, fapt care l-a îndreptăţit pe un cunoscut psiholog român să constate că societatea contemporană este “bolnavă de violenţă”. (Păunescu, 1994, apud Şerban Morăreanu, 2009, p. 41) Referindu-se la familie, acelaşi autor arată că „relaţiile de familie ascund un paradox”. Considerată spaţiul celor mai profunde relaţii afective, refugiul din calea dificultăţilor, familia este cel mai activ centru de agresivitate, poate şi pentru faptul că în familie fiecare îşi poate dezvălui adevărata faţă a personalităţii.

Cuvinte cheie : violenta, violenta fizica si familiala, conflicte, relatie familiala.

I. VIOLENŢA CONJUGALĂ:

DEFINIŢII, FORME ŞI CAUZE

Definiţia cea mai folosită în literatura de specialitate pentru violenţa împotriva femeilor este cea utilizată în cadrul Declaraţiei Naţiunilor Unite (1993): “orice act de violenţă bazat pe diferenţa de gen şi care cauzează, sau ar putea cauza femeiii suferinţă sau vătămare fizică, sexual sau psihologică, incluzând ameninţările cu astfel dee cate, coerciţia şi privarea arbitrară de libertate, fie în viaţa public, fie în cea privată”. (Roth-Szamosközi, 2005, p. 271)

În accepţiune juridică, definiţia violenţei domestic este dată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea vilenţei în familie: “Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbal săvârşită cu intenţie de către un membru de familie altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexual sau un prejudiciu material; constituie de asemena violenţă dîn familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.” (Hogaş, 2010, p. 25)

Violenţa intrafamilială este un act sau un ansamblu de acte la săvârşirea cărora se foloseşte un anumit grad de forţă fizică, realizat în cadrul unui grup care îndeplineşte funcţii familiale (Muntean, 2001, p. 35). Aşadar, violenţa intrafamilială cuprinde mai multe tipuri de violenţă:

• Violenţă fizică;

Având în vedere că, din punct de vedere al identificării cazurilor, violenţa fizică reprezintă indicatorul cel mai evident, această formă de manifestare apare în toate cazurile luate în studiu. Formele fizice de manifestare diferă de la caz la caz, variind prin mijloacele folosite şi prin gravitatea manifestării. Astfel, s-au identificat forme de violenţă fizică activă, loviri, bătaie, şi forme pasive ale violenţei fizice, în care folosirea forţei a avt ca scop pedepsirea victimei prin izolare. (Muntean, Popescu, Popa, 2007, p. 76)