Devianță școlară

Tema 1: Identificarea problemei sociale si analiza acesteia

Devianta este reprezentata de orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular. Definit ca un tip de comportament, care se opune celui convenţional sau conformist, devianta cuprinde nu numai încălcările legii (infracţiunile ori delictele), ci orice „deviere" de la regulile de convieţuire şi imperativele de ordine ale unei forme de viaţă.(Dictionar de sociologie, p.165)

Cristina Neamtu precizeaza, in cartea sa “Devianta scolara”, faptul ca devianta desemneaza ansamblul comportamentelor ce incalca normele existente într-o cultura data, norme ce corespund unor roluri si statusuri bine definite si prin aceasta ameninta echilibrul sistemului social.(Cristina Neamtu, 2003, p.14)

In sens general, devianta scolara desemneaza ansamblul comportamentelor ce incalca sau transgreseazaq normele si valorile scolare. In literatura de specialitate, deviant scolara este analizata prin prisma unor alte concepte, cum ar fi: indisciplina, rezistenta scolara, delincventa juvenila, inadaptare scolara, tulburare de caracter/comportament, deviere de conduita. (Cristina Neamtu, 2003, pp. 24-25)

1. Identificarea cauzelor care au dus la aparitia deviantei scolare

Fenomenul deviantei scolare este un fenomen complex, complexitatea acestuia rezultand atat din numarul mare de variabile cauzale, cat si din faptul ca acestea alcatuiesc un sistem, se afla in relatii de dependenta reciproca, iar modificarea unei variabile le afecteaza intr-o oarecare masura pe toate celelalte.

Principalele variabile cauzale in aparitia deviantei scolare:

• particularitatile socializarii in mediul familial;

• particularitatile socializarii in mediul scolar;

• particularitati si influente ale grupului informal;

• particularitati ale personalitatii elevului.

Socializarea este un proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunităti în vederea formării, adaptării si integrării sociale a unei persoane (Dictionar de sociologie, 1993, p. 555).

Ca proces continuu, socializarea se realizeaza prin diverse mecanisme, cum ar fi: adoptarea succesiva de statusuri si roluri(copil mic, prescolar, scolar, adolescent etc.), invatarea sociala, invatarea institutionalizata, jocul, imitatia, identificarea etc. Specificul socializarii in familie (denumita si socializare primara) e dat de caracterul ei constrangator, de cadrul informal in care se realizeaza si in care climatul de securitate afectiva joaca rolul primordial.(Cristina Neamtu, 2003, p.66)

Coeziunea familiala, adaptabilitatea, talia familie, rolul fratriei si pozitia copilului in seria fraterna sunt adevarate variabile cauzale ale socializarii primare.

Referitor la relatia dintre familia dezorganizata si delincventa, o meta-analiza a 50 de studii publicate pe aceasta tema a descoperit ca:

• prevalenta delicventei în familiile dezorganizate este cu 10-15 % mai mare decat in familiile organizate;

• corelatia dintre familia dezorganizata si delicventa juvenila este mai puternica pentru formele minore de conduita si mai slaba pentru formele grave de comportament infractional;

• tipul de dezorganizare pare sa afecteze delicventa juvenila; astfel, asocierea cu delicventa este mai puternica in cazul familiilor dezorganizate prin divort sau separare, comparativ cu dezorganizarea prin deces;

• nu exista o diferenta semnificativa intre impactul dezorganizarii familiei asupra fetelor su, respectiv, asupra baietilor;

• nu s-a scos in evidenta rolul varstei la care survine dezorganizarea familiei asupra delincventei juvenile;

• nu exista o evidenta asupra rolului parintilor vitregi in delincventa juvenila.

O serie de studii au subliniat existenta unei corelatii intre incidenta conduitelor delincvente la copil si nivelul scazut al coeziunii familiale. Delincventa se asociaza si cu nivelul scazut de adaptabilitate specific familiilor “rigide”, care atunci cand se confrunta cu o problema reactioneaza prin tendinta de rigidiza structurile existente (pozitii, roluri, reguli) si de a intari controlul coercitiv. De asemenea, cercetarile au gasit ca familiile numeroase se coreleaza cu delincventa juvenila mai des decat familiile restranse. Explicatia acestui fenomen trimite la eficienta disciplinei familiale si la riscul mai mare al familiei numerose de a se confrunta cu saracia si de a alege alternative ilegitime de supravietuire.Astfel, parintii din familiile cu multi copii au mai multe dificultati in disciplinarea si spervizarea copiilor comparativ cu familiile restranse. Alte experimente au ajuns la concluzia ca solidaritatea intre frati si colaterali reprezinta cheia reusitei scolare si sociale. (Cristina Neamtu, 2003, pp.67-69)

Copilul care este maltratat –indiferent de forma violentei- in primii ani de viata va dezvolta un atasament nesigur fata de parinti, va avea mari dificultati in a acorda incredere celorlalti si treptat isi va forma o imagine negativa despre sine si despre lume. In planul adaptarii scolare, studiile efectuate au pus in evidenta consecintele nefavorabile ale maltratarii asupra performantelor scolare in general, asupra rezultatelor in domeniul lecturii si matematicii in special. Peste 50% dintre copiii maltratati sunt repetenti sau abandoneaza scoala. In majoritatea cazurilor, acesti copii nu beneficiaza de sustinere familiala pentru realizarea sarcinilor scolare, parintii nu urmaresc evolutia lor scolara, nu le asigura rechizite si imbracamintea potrivita pentru frecventarea scolii, nu participa la activitatile organizate la scoala pentru parinti, nu observa, atunci cand e cazul, succesele scolare ale copiilor, in conditiile in care un model de reusita scolara reprezinta un factor de protectie pentru copil, atenuand efectele maltratarii.(Cristina Neamtu, 2003, p.78)