Cultura

Traditia scolastica si umanista facea din cautarea definitiilor o conditie prealabila a oricarei cunoasteri; ecourile acestei traditii au ajuns pana in epoca moderna, chiar si in cea contemporana, desi cadrul gandirii moderne este mai putin exigent din acest punct de vedere. Educati in spiritul definirii conceptelor pentru a putea face o analiza coerenta, multi dintre noi inca ne structuram un demers stiintific pornind de la incercarea de a defini termenii. in acest sens se inscrie si demersul de fata de a identifica o definitie a culturii.

Dupa trecerea in revista a unor incercari de definire a culturii, voi opta pentru o acceptiune a termenului de cultura care sa permita apoi continuarea demersului stiintific pe linia relatiei dintre cultura si calitatea vietii.

Numarul definitiilor culturii, identificate de cercetatori, variaza de la cateva zeci la peste doua sute. Definitiile cuprind, in general, totalitatea activitatilor omului, activitati ce reflecta personalitatea dinamica a omului in ansamblul social, politic si religios - de asemenea, dinamic. Definitiile fie se inscriu intr-un curent de gandire sociologic, fie reprezinta exclusiv un punct de vedere al unui cercetator, influentat mai mult sau mai putin de un curent de gandire.

Dificultatile definirii culturii rezulta din marea dispersie a perspectivelor si finalitatilor pe care le implica definirea.

Chiar identificarea primelor acceptii ale termenului de cultura este un demers dificil. Pentru unii cercetatori, actualul termen de cultura este mostenit de la expresii din literatura latina; Cicero stabilea o echivalenta intre expresiile CULTURA ANIMI si CULTURA AGRORUM (cultura umana si cultura pamantului); aceasta echivalenta reprezinta o transpunere a conceptiei clasice grecesti despre educatie, conceptie dominata de NEMESIS, ARETE si EURITMIA (limita, ansamblul de virtuti nobile ale sufletului si armonie superioara a personalitatii umane).

Continutul cuvantului CULTURa variaza in functie de timpul, locul si tipul de societate luate in consideratie.

Cuvantul CULTURa este prezent intr-un dictionar german din anul 1793. in secolul al XVIII-lea se fixeaza intelesul termenului de cultura ca educare a spiritului; la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea incepe sa fie utilizat termenul de cultura ca fenomen sociocultural in stiintele sociale germane (Kroeber, Klukhohn); iar in secolul al XIX-lea, odata cu marile scoli de antropologie, termenul de cultura este supus unor operatiuni de standardizare, dar cu unele particularitati; la americani, termenul de cultura este legat mai mult de dezvoltarea materiala si tehnica, de tehnicile de transmitere a mostenirii sociale; scolile etnologice considera cultura ca fiind modurile de viata ale unui popor, relativ stabile, dobandite si transmise de la o generatie la alta, proces de transmisie in care cultura este supusa unor schimbari continui; scolile moderne sunt centrate pe modurile de comunicare, pe ,,comunitatile disciplinare" ale ,,producatorilor" specializati ai culturii (oameni de stat, artisti, literati etc.) si, deci, pe o clasificare a valorilor, ,,vehiculelor" culturale si a ,,obiectelor simbolice" impartasite de societate (Dictionar de sociologie, coord. Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu).

in 1871, E. F. Taylor va defini cultura ca ,,ansamblul complex al cunostintelor, credintelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor si al tuturor celorlalte capacitati si obisnuinte pe care le dobandeste omul ca membru al societatii". in spatiul german, american, francez si englez au fost inregistrate nuante si acceptiuni care tin de particularitatile stiintei socioculturale din spatiile geografice si culturale amintite.

Apoi, principalele curente sociologice isi vor defini punctul de vedere cu privire la cultura, pe care o vor defini in consecinta.

Functionalismul se bazeaza pe urmatoarele elemente fundamentale:- unitatea culturii ca ansamblu organic (in toate culturile fiecare obiect, fiecare obicei, traditie sau realizare estetica reprezinta o parte indispensabila a intregului organic);

- o metoda stiintifica riguroasa, pornind de la analiza societatilor arhaice;

- proiectarea fiecarui element cultural intr-un context global;

- considerarea societatii si a culturii drept ansambluri organice, integrate intr-o totalitate;

- considerarea sensului profund al culturii ca un proces diferit de procesul de simpla adaptare la mediu (asa cum il considerase H. Taine) sau de raportul dialectic provocare - raspuns (A. Toynbee).

Malinovski isi intemeiaza teoria despre cultura si mai ales despre cultura ca stiinta pe urmatoarele concepte: comportament, mecanism, instrument. Din aceasta perspectiva, cultura este considerata ,,o unitate bine organizata", care permite indivizilor sa se constituie in grupuri care, la randul lor, devin grupuri organizate. Dar, introducand in analiza ideea de functie, el spune ca obiectele culturale indeplinesc o functie sociala bine determinata, fiecare cultura reprezentand un ansamblu de elemente strans legate intre ele, ce alcatuiesc o structura unitara; in acest fel se stabileste un dialog dinamic intre om si natura, care se traduce in faptul de cultura.

Teoria stiintifica a culturii trebuie sa se bazeze pe trei elemente:

1. considerarea omului ca fiinta biologica (satisfacerea necesitatilor biologice de baza reprezinta prima conditie a oricarei culturi);

2. capacitatea de organizare a omului ca fiinta biologica, pentru a-si putea realiza proiectele de viata culturala (omul trebuie sa se organizeze potrivit unei tematici si structuri precise);

3. capacitatea de institutionalizare: ,,Este vorba de un concept ce implica un acord reciproc asupra unui ansamblu de valori traditionale care reunesc fiintele umane"; acest concept implica un anumit tip de relatii atat intre oameni, cat si intre oameni si mediul fizic natural sau artificial care ii inconjoara.

Aceste trei elemente ar trebui sa faca parte dintr-o analiza functionala si institutionala a culturii. ,,Inventarea unui procedeu tehnologic, stabilirea unui principiu, o idee noua, o revelatie religioasa, o miscare estetica raman litera moarta intr-o cultura daca nu sunt integrate intr-un grup de activitati comune, organizate intr-un mod adecvat".

Nici o cultura nu poate face abstractie de un comportament organizat in vederea atingerii unor scopuri concrete.

Nici o cultura nu poate evita definirea sa ca institutie; institutia este elementul concret si unitatea de baza a culturii; ea se refera la ,,un grup de indivizi uniti prin una sau mai multe sarcini comune, legati de o parte determinata a unui anume mediu, manipuland impreuna un aparat tehnic si supunandu-se unui corpus de reguli". in cadrul fiecarei culturi gasim institutii diferite, cu ajutorul carora omul isi apara interesele vitale, continuturi diferite prin care isi realizeaza aspiratiile, coduri de legi si morala care ii recompenseaza virtutile si ii pedepseste greselile; aceste institutii se definesc apoi prin functiile lor, adica prin locul pe care il ocupa

in ansamblul cultura - societate. Deci, pentru a putea realiza actul cultural, omul trebuie sa izbuteasca sa se organizeze dupa un proiect precis, creator de institutii.

Avand in vedere conceptele de: comportament uman, organizare, necesitati, scopuri, institutionalizare, institutii, cultura este definita de Malinovski in urmatoarele modalitati:

- cultura este un fapt dinamic si viabil, care exista numai in masura in care se raporteaza la un sistem de conditii ce o garanteaza ca un organism viu, impulsionat de necesitati, intr-un mediu natural adecvat si operand in cadrul unui grup social;

- cultura este comportament uman organizat (initiativa individuala isi indeplineste functiile culturale integrandu-se grupului);

1. Boudon, R., Tratatul de sociologie, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.

2. Chelcea, L., Cultura si dezvoltare: perspectiva antropologiei culturale, in O noua provocare: Dezvoltarea sociala, coordonatori C. Zamfir, L. Stoica, Editura Polirom, Iasi 2006.

3. Connor, S., Cultura postmoderna, o introducere in teoriile contemporane, Bucuresti,

Editura Meridiane, 1999.

4. Held, D., McGrew, A., Goldblatt, D., Perraton, J., Transformari globale. Politica, economie si cultura, Iasi, Editura Polirom, 2004.

5. Levi-Strauss, C., Antropologia structurala, Bucuresti, Editura Politica, 1978.

6. Noica, C., Modelul cultural european, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.

7. Zamfir, C., Stanescu, S. (coordonatori), Enciclopedia dezvoltarii sociale, Iasi, Editura

Polirom, 2007.

8. Shils, E., The Intellectuals and the Powers and other Essays, Chicago, The University of Chicago Press, 1972.