Creierul și influența narcoticelor

1. CREIERUL – Scurtă fişă tehnică

Ne trezim dimineaţa ne spălăm, luăm micul dejun, mergem la lucru, venim acasă, cinăm, citim o carte etc. Fiecare dintre noi efectuează zi de zi activităţi complexe care rezultă din acţiunea mai multor organe dar nici unul dintre noi nu se întreabă cum putem să efectuăm asemenea activităţi, de cine sunt conduse?

Organismul reprezintă un tot unitar în care fiecare acţionează unul în funcţie de celălalt. Corpul uman sănătos deţine un sistem de propulsie (sistem locomotor), un sistem de întreţinere (sistem cardio-vascular), uzine chimice (ficat, pancreas, stomac, cele două intestine), sistem de ventilaţie (plămânii), un departament de eliminare al toxinelor (piele, rinichi, intestin gros), prezintă unele arme (sistem imunitar, dinţi şi membre superioare), un sistem reproducător (cu ajutorul căruia aducem pe lume organisme asemănătoare nouă) şi în final, sistemul de comandă reprezentat de sistemul nervos.

Dacă acest organ numit creier ne ajută să controlăm celelalte organe, putem spune că este cel mai vital organ ? Unii pacienţi trăiesc în comă profundă ani întregi, dar unii mor în câteva secunde, în urma unui blocaj renal sau în urma unui infarct. Cu toate că unele lucruri rămân un mister pentru noi, vom arunca o privire asupra alcătuirii creierului, ce adăposteşte el, ce funcţii are şi ce îl afectează.

Creierul este un organ ce se află în partea superioară a corpului, mai precis el este protejat de cutia craniană. Putem vorbi chiar despre “mai multe creiere” : cerebelul, diencefalul (compus din talamus, metatalamus, hipotalamus şi epitalamus) şi cele două emisfere cerebrale plus ganglionii bazali.

Aşa s-ar vedea creierul. Un organ cenuşiu la exterior, alb la interior şi moale dacă l-am ţine în mână. Imediat ne întrebăm cum funcţionează?

Simplu. Pe bază de curent electric. Evident tensiunea este de ordinul mVolt-lor. De unde vine acest curent? În nici un caz de la vreo baterie misterioasă. Totul se petrece la nivelul neuronilor, unitatea fundamentală şi funcţională a sistemului nervos. Dacă am asemăna neuronul cu o componentă electrică, acesta ar fi un tub conductor încărcat pozitiv pe suprafaţa sa şi negativ la interior.

Cu toate că fibrele nervoase sunt capabile să transporte un impuls nervos în ambele sensuri, sinapsele permit trecerea impulsului nervos într-un singur sens, asemenea diodelor. Astfel, diferiţi stimuli, indiferent de unde pleacă, trecând prin măduva spinării (un fel de magistrală de date) şi ajungând pe cortex, impulsurile nervoase ne controlează funcţionarea, fie că este vorba de funcţionarea somatică sau cea vegetativă.

2. CREIERUL – UNIVERS PARALEL

Din cele mai vechi timpuri, învăţaţii s-au întrebat unde este localizată mintea. Aristotel a considerat că mintea se află în inimă, bazându-se pe faptul că sângele uman este cald şi pompat de inimă. În zilele noastre acest lucru ar părea o aberaţie dar omul a învăţat din greşeli.

Descartes spunea: “Cogito, ergo sum?”, Cu ce gândesc? Evident cu mintea. Dar unde se află mintea? Ce organ îl chinuim zilnic cu probleme, cu enigme ce trebuie rezolvate? Evident creierul.

După acelaşi filozof, mintea nu este un corp fizic, nu este palpabilă, este un fenomen complex, care este dependentă de corpul uman. Este “creată”, dacă putem spune aşa, de creier; nu are o localizare precisă, dar ştim că este acolo, în masa materiei cenuşii. Undeva acolo, sub stratul ce formează cortexul cerebral, unde se află materia albă, sunt adăpostite cele mai sofisticate funcţii ale creierului. Astăzi tehnologia oferită de fizică, MRI (Imagistică prin rezonanţă magnetică) şi PET(Tomografie prin emisie de pozitroni) permit studierea zonelor “abisale” ale creierului. Dar la ce ne foloseşte ? Putem vedea cum se naşte un gând, un vis, de ce este determinată frica, cum se reface o amintire de mult uitată, cum reacţionăm la unii stimuli