Concepția Optimismului asupra Fericirii

Prin ,,optimism" putem intelege doua lucruri:

- O dispozitie sentimentala a individului de a vedea totul in bine - optimism dispozitional

- O convingere filosofica care afirma triumful dreptatii si al fericirii - optimism reflexiv

Optimismul dispozitional

Aceasta forma de optimism depinde foarte mult de temperamentul individului. Astfel, un individ puternic va primi loviturile vietii cu sange rece si nu se va lasa dezamagit prea usor. s-au intalnit de asemenea cazuri in care oameni bolnavi, slabi, afectati fizic, aveau o personalitate foarte puternica si s-au luptat cu nenorocirile vietii, iesind invingatori. Neitzsche intra in aceasta categorie; el isi construieste un ideal de viata, forta pe care si-ar dori sa o aiba, viata pe care ar dori sa o duca; astfel putem contura un ideal al bolnavului care isi faureste tablouri de forta torentiala, in pofida slabiciunii fizice. In genere, cei bolnavi au tendinte pesimiste.

In cadrul optimismului dispozitional putem vorbi de doua tipuri: optimismul viitorului, atunci cand prezentul este privit doar ca o etapa absolut necesara, tranzitorie, pentru descoperirea fericirii si implinirii si optimismul trecutului, care este cel mai frecvent intalnit, deoarece toti avem tendinta sa uitam ceea ce a fost rau si negativist, si sa ne aducem aminte doar de ceea ce a fost placut.

Optimismul reflexiv

Acesta imbraca doua forme: optimismul teoretic (filosofic si teologic) si optimismul practic-social.

- optimismul teoretic

- optimismul teoretic-filosofic pune la baza intregii lumi iubirea. Platon afirma ca exista doua lumi: cea empirica-sensibila, in care ideile se ciocnesc intre ele si astfel dau nastere raului; si cea a ideilor, in care statul si individul sunt in deplina armonie.

- optimismul teologic admite fericirea ca o realitate, dar imposibil de atins in aceasta lume; lumea pamanteasca este o lume pregatitoare. Lumea de dincolo reprezinta adevarata fericire