Conceperea și Elaborarea Produsului Mediatic

Grila de programe,concepere şi elaborare

În ansamblul mediilor de comunicare în masă, televiziunea, împreună cu radioul,reprezintă unul din elementele centrale ale vieţii contemporane, miliarde de locuitori ai planetei, din cele mai avansate metropole ale sale, până în cele mai necunoscute şi îndepărtate aşezări rurale, devenind dependenţi de această instituţie. După cum bine se cunoaşte, volumul,diversitatea, viteza, precum şi libertatea de circulaţie a informaţiei se numără printre importanţii indicatori care exprimă, direct proporţional, gradul de dezvoltare a unor societăţi,nivelul real de democraţie pe care acestea l-au atins. Toate domeniile importante ale vieţii sociale, politice, economice, ştiinţifice, culturale, învăţământ-educaţie, servicii, sunt, în bună măsură, dependente de televiziune, aflându-se în „sferele” de influenţă ale acesteia. Se apreciază că, fără „explozia informaţională” şi „ofensiva audiovizualului”, ar fi fost greu de imaginat procesul destrămării totalitarismului de tip comunist în ţările Europei Răsăritene, în urmă cu peste două decenii, proces trăit şi de către noi, românii. Iată, aşadar, că nu întâmplător, „societatea informatizată” de astăzi este considerată de către specialişti în sinonimie cu ceea ce, odinioară, numeau „societatea post-industrială”1.

Interesul şi comportamentul populației faţă de mijloacele de comunicare în masă (televiziunea, radioul, presa scrisă, internetul) sunt foarte diversificate şi rezidă din ofertele pe care acestea le pun la dispoziţia sa. Majoritatea covârşitoare a populaţiei (90-95%) se arată interesată de programele de televiziune zilnice sau de cel puţin câteva ori pe săptămână.

Publicul telespectator se află în faţa micului ecran zilnic, în medie, între trei şi patru ore. În zilele sfârşitului de săptămână, interesul pentru programele tv sporeşte, comparativ cu cel înregistrat în cursul zilelor lucrătoare. Numărul telespectatorilor este mai mare, dar şi cel al orelor petrecute în faţa micului ecran, indiferent de momentul zilei. Intervalul orar în care atenţia publicului se îndreaptă cel mai mult spre micul ecran, atât în zilele lucrătoare, cât şi în cele nelucrătoare, este 1900-2300, interval cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „prime-time”. La polul opus, se situează intervalul ce corespunde în mare măsură programului obişnuit al unei zile de lucru, 900-1500 (în acest ultim caz, sunt exceptate zilele nelucrătoare, în care consumul tv este mai ridicat cu până la 25%).

1 Daniela Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Iaşi, Polirom, 2005, p. 18-34.

Interesul pentru conţinutul programelor de televiziune are ca suport motivaţional nevoia de informare (ştiri), recreere (divertisment, sport) sau cerinţe de ordin cultural (filme, muzică). Jurnalele de ştiri prezintă interes pentru toate categoriile geodemografice, indiferent de mediul în care locuiesc sau de nivelul de studii, cu audienţe totuşi mai ridicate îndeosebi în rândul populaţiei cu vârste peste 35 de ani. Programele muzicale şi cele de divertisment atrag audienţa tânără, formată din public cu vârsta până în 35 de ani şi studii medii. În cazul lor, conţinutul sau calitatea programelor tv sunt mai puţin relevante, motivul ales indicând mai degrabă o opţiune de petrecere a timpului în defavoarea altor activităţi cotidiene, indiferent de ceea ce se difuzează la televizor. La polul opus, muzica şi divertismentul înregistrează audienţă redusă în rândul populaţiei de peste 65 de ani. Publicul emisiunilor culturale este alcătuit din persoane cu studii superioare, din mediul urban. Emisiunile sportive sunt preferate îndeosebi de publicul masculin, cu vârstă şi nivel de educaţie medii, iar cele religioase de către populaţia feminină, vârstnică, din mediul rural, cu nivel de educaţie scăzut sau mediu.

În general, consumul tv are un accentuat caracter individual şi familial, segmentul de populaţie care urmăreşte programe de televiziune în spaţii aflate în afara locuinţei fiind foarte redus. Majoritatea emisiunilor sunt urmărite şi comentate împreună cu familia, indiferent de tipul de program: ştiri, emisiuni de dezbatere, divertisment sau filme. Cel de-al doilea grup social împreună cu care sunt comentate emisiunile tv îl reprezintă prietenii (cele mai comentate programe, cu prietenii, sunt emisiunile sportive). Vecinii sunt mai puţin reprezentaţi între interlocutorii cu care sunt luate în discuţie programele de televiziune. Pe de altă parte, se mai remarcă din partea publicului un înalt grad de exclusivitate, atribuit urmăririi programelor de televiziune, acesta preferând să nu desfăşoare şi alte activităţi simultan (excepţiile sunt emisiunile muzicale şi de divertisment)2.

Gabriela Rusu-Păsărin, Comunicare audio-vizuală, Craiova, Universitaria, 2005, p. 56-57.

Haineş Rosemarie, Televiziunea şi reconfigurarea politicului, Iaşi, Polirom, 2002, p. 45-51.

Daniela, Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Iaşi, Polirom, 2005, p. 22-35.

Bertrand C.J. (2000), Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European,

București.

Coman M. (2007), Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași.

Dobrescu P., Bârgăoanu Alina (2003), Mass-media şi societatea, Ediția a doua, comunicare.ro, București.

www.wikipedia.org.

www.pagina de media.ro.

Uiversitatea din Craiova

Facultatea de ştiinţe sociale

Departamentul de sociologie,ştiinţe politice,filozofie şi jurnalism

Master anul I ,societate comunicare şi mass-media