Cartierul Berceni

Numele cartierului Berceni isi are radacina in cuvintul berc=padurice/dumbrava. Berc/barc este un regionalism practicat si azi in unele zone (exemplu Marginimea Sibiului). Numele Bercsenyi este varianta maghiara a numelui Berceanu care este sinonim cu Padureanu sau Dumbraveanu. O serie de denumiri (toponime) legate de zona capitatlei au rezonanta in zona oierilor din Marginime, nu intamplator se spune ca un cioban Bucur a intemeiat Bucurestiul. Tot in Marginime se gasesc foarte multe familii purtand numele Straulea(Straulesti), Bucur(Bucuresti), Iancu (P-ta Iancului), Ban (Baneasa), Mogos (Mogosoaia), etc.

LOCALIZARE

Cartierul Berceni se află în sectorul 4 din capitală şi este delimitat în nord-est de Şoseaua Olteniţei şi Calea Văcăreşti, în sud de străzile Ion Iricescu, Turnu Măgurele şi Luică, iar în vest de Şoseaua Giurgiului. În prezent, cartierul se întinde pe o suprafaţă de 570 ha, găzduind un număr de 120.000 locuitori stabili. Încă din faza iniţială cartierul a fost utilat cu toate dotările urbanistice şi edilitare necesare (reţele de apă, canalizare, gaze, telefonie, internet şi termoficare). In cartier se regăsesc şase grădiniţe, şapte scoli generale, mai multe licee si grupuri şcolare ( Mihai Eminescu, Ion Creanga, Traian Vuia, Vulcănescu, Onicescu, St.O.Iosif) şi cinci spitale.

ISTORIC

Începând din anul 1964, odată cu noua platformă industrială din partea sudică a Bucureştiului - IMGB, la vest de şoseaua Berceni a fost demarată construcţia unui nou ansamblu de locuinţe. Treptat, acesta s-a transformat în cartierul Berceni, denumire preluată de la artera de circulaţie din vecinătate, aşa cum îl cunoaştem azi. Teritoriul unde a fost dezvoltat reprezenta partea sudică a fostei comune Şerban Vodă din vecinătatea fostelor localităţi Progresul şi Apărătorii Patriei. Când a fost începută ridicarea noului cartier, zona avea un puternic caracter rural, cu suprafeţe mari de teren liber, locuinţele având, în marea lor majoritate, un singur nivel, fără dotări edilitare.

Realizarea primelor blocuri, situate între străzile Secuilor şi Niţu Vasile, şi cele din spatele spitalului Grigore Marinescu, a impus crearea de noi artere de circulaţie dimensionate la cerinţele acelei perioade. Printre primele a fost strada Emil Racoviţă, cuprinsă între străzile Niţu Vasile şi Turnu Măgurele. Ulterior, zona s-a devoltat, apărând mai multe nuclee, cum sunt cele din vecinătatea străzii Aliorului, bd. Metalurgiei (astăzi bd. Alexandru Obregia), străzii Covasna, bd. Constantin Brâncoveanu, străzilor Uioara sau Reşiţa, construcţiile fiind realizate într-o periodă de aproximativ 30 de ani.

MANASTIREA VACARESTI

Cunoscută și ca Închisoarea Văcărești, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716-1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din București, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu.

PRIMA INCINTA. FAZA CONSTANTIN MAVROCORDAT

Odată ajuns pe tronul Țării Românești, Nicolae Mavrocordat, domnitor fanariot luminat, iubitor de cultură și inițiator de reforme, și-a propus ridicarea unui măreț locaș de rugăciune care să aibă și funcția de reședință domnească, și care prin dimensiuni și bun gust să îl reprezinte. Locul ales pentru impozanta ctitorie a fost coama "dealului Văcărești", cum era cunoscut de bucureșteni, de fapt un promontoriu al cornișei terasei inferioare a Dâmboviței, care domina capitala în partea de SE.