Bruce Steve - sociologia - foarte scurtă introducere

Steve Bruce, profesor de sociologie la Universitatea din Aberdeen, încearcă în cartea Sociologia. Foarte scurtă introducere, să surprindă esenţa viziunii sociologice parcurgând trei etape, după cum mărturiseşte. O primă etapă constă în explicarea statutului disciplinei, în cea de-a doua etapă sunt explicate unele presumţii fundamentale ale sociologiei, concluzionând, în ultimul capitol, printr-o „imagine mai clară asupra sociologiei” (p.7)

Autorul îşi începe discursul printr-o analogie sociologie-ştiinţă. Astfel, ajunge la concluzia că „orice teorie ştiinţifică bună trebuie să fie consistentă” (p.9), să aibe legătură cu dovezile empirice, criteriile omului de ştiinţă fiind neaparat mai riguroase şi consistente decât cele ale unei persoane obişnuite. De asemenea, ştiinţa se transformă în permanenţă, descoperirile ei neputând fi nicioadată adevărate în mod absolut, ci doar provizoriu, până când o nouă teorie, mult mai relevantă le va dărâma.În ştiinţă, cele mai puternice idei sunt cele care rezistă la multiplele încercări ale oamenilor de ştiinţă, ce vor să dovedească că sunt incorecte. Cea mai importantă trăsătură a ştiintei este „felul în care ea se comportă în faţa eşecului” (p.11). De obicei, savanţii sunt foarte ataşaţi de teoriile lor şi nu suportă gândul că cineva,ar putea aduce argumente care să demonstreze că teoria este greşită.

Este întâlnită ideea conform căreia metoda ştinţifică garantează adevărul.Sociologia a arătat că demersurile oamenilor de ştiinţă sunt foarte asemănătoare cu metodele obişnuite, realizate de oamenii de rând. Astfel, sociologia se încadrează în departamentul de „ştiinţe sociale”.

În continuare, Steve Bruce încearcă să răspundă la întrebarea „Poate avea sociologia un caracter ştiinţific?”. O limită fundamentală este aceea că sociologii nu efectuează foarte des, experimente din două motive principale: 1)experimentul social se diferenţiază în mod clar de cel din ştiinţele exacte, deoarece „experimentul social nu este o copie a unui eveniment apărut în mod natural, ci este el însuşi un eveniment social nou” (p.16) şi 2)viaţa socială este mult prea complexă pentru a fi descompusă şi analizată astfel. Aşadar, o primă mare diferenţă între ştiintele naturii şi ştiinţele sociale, este aceea că, în cazul ştiinţelor sociale ipotezele nu pot fi verificate prin realizarea unor experimente. Rosabeth Kanter este de părere că sociologii, apelând la imaginaţie, pot găsi elemente ce apar „în mod natural” şi exemple concrete care ne ajută să ne explicăm fenomenele sociale, aşa cum se întâmplă în cadrul sondajelor realizate la scară largă. O caracteristică ce distinge domeniul de studiu al ştiinţelor sociale de cel al ştiinţelor naturii, este faptul că fiinţele conştiente ce acţionează conform propriilor decizii, sunt domeniul de studiu al ştiinţelor sociale. Conştiinţa umană este cea care determină orice acţiune iar dacă o persoană pusă într-o anumită situaţie reacţionează mereu la fel, sociologii vor să afle „de ce”. Pentru a înţelege oamenii , sociologii trebuie să le afle opiniile sau părerile lor despre ceea ce fac. Astfel, pentru sociologi, nu este de ajuns să identifice nişte regularităţi la nivelul acţiunilor sociale, ci să înteleagă de ce oamenii reacţionează într-un anume fel.

În capitolul doi, după Bruce sociologia este „ studiul structurilor şi instituţiilor sociale, în cercetarea sociologică abordându-se adesea teme cum ar fi structurarea pe clase a societăţilor moderne, familia, infracţionalitatea şi devianţa, religia si aşa mai departe” (p.29). Oamenii îşi pot depăşi constrângerile impuse de mediul în care trăiesc, simplificându-şi situaţia prin crearea de rutine si formându-şi obiceiuri. Oamenii sunt socializaţi în mediul culturii, iar elementele importante ale acestui mediu se întipăresc în personalitatea lor, personalitate exprimată doar interpretând anumite roluri.

„Realitatea este un construct social” (p.37), orice regularităţi am întâlni,ele sunt produse ale culturii, deci create de oameni. Aceste constructe sociale devin viabile numai în momentul în care sunt împărtăşite. Legile sunt şi ele un produs uman, ba chiar putem găsi şi numele celor care le-au creat: în Anglia, Parlamentul emite legile, în Statele Unite, Congresul şi Senatul emit legile federale etc. Însă aşa cum legile există, ele sunt şi încălcate deoarece fie sunt ambigue, fie se acumulează cu mai multe legi, fie sunt rareori aplicate în mod consecvent. Felul în care judecăm o persoană „nu depinde de o calitate intrinsecă a faptei în sine, ci de alte considerente care intervin în procesul de etichetare”(p.54). Un principiu central al sociologiei este acela conform căruia, felul în care se percep oamenii pe ei înşişi este influenţat de modul în care sunt percepuţi de semenii lor.