Ascultarea și Tipologii de Ascultare

Ascultarea este foarte importantă în comunicare, deoarece 53% din totalul unei secvențe de comunicare este ascultare (16% este vorbire, 17% este citit și 14% este scris) (Marinescu, V., 2003, Introducere în teoria comunicării, București, Editura Tritonic, p.39 apud Dinu, M., 2000, Comunicarea, București, Editura Algos, p.33). Ascultarea este un aspect al comunicării căruia nu îi este acordată atenție, este privită ca o abilitate pasivă în privința căreia sunt puține lucruri de făcut. Se presupune că atâta timp cât o persoană nu suferă de deficiențe de auz, ea este capabilă să asculte și nu este nevoie să învețe acest lucru.

Ascultarea poate fi considerată și artă și disciplină. Este nevoie ca individul să înțeleagă ceea ce implică ascultarea, trebuie să se auto-stăpânească pentru a fi tăcut și pentru a asculta, lăsând deoparte problemele lui și concentrându-se asupra celorlalți participanți la conversație. Ascultarea este foarte importantă pentru studentul al cărui succes depinde de buna întelegere a mesajelor, pentru managerul ce trebuie să cunoască ce rol are în coordonarea diverselor activități, pentru vânzatorul ce trebuie să știe cum să-ți asculte clienții, pentru părintele ce trebuie să știe cum să-și asculte propriul copil. Există însă unele domenii profesionale în care ascultarea este principalul atribut al comunicării: psihiatria, consilierea educațională și de cuplu, interviurile personale. Instruirea medicală, de asemenea, pune accent pe dezvoltarea și educarea ascultării, întru-cât pacientul este principala sursă de informație pe care doctorul o ia în considerare în stabilirea diagnosticului.

Există anumite blocaje în ascultare ce trebuiesc evitate (Iovanuț, S., 2001, Comunicarea, Editura Waldpress, Timiș, p.30-31) :

1. Ascultarea începută-oprită;

2. Ascultarea ca un steag roșu;

3. Ascultarea cu gândirea blocată și urechile deschise;

4. Ascultarea cu ochiii ca sticla;

5. Prea complicat pentru mine ca să ascult;

6. Nu clătina barca în timp ce asculți.

Ascultarea începută-oprită

Aceasta provine din faptul că majoritatea indivizilor gândesc de aproape patru ori mai repede decât poate să vorbească o persoană obișnuită. În acest fel, ascultătorul are drept "timp liber de gândire" circa 1 minut. El utilizează adeseori acest timp pentru a se gândi la propriile sale probleme , necazuri sau preocupări , în loc să asculte, să facă legături sau să rezume ceea ce vorbitorul a spus. Acest lucru se poate depăși acordând atenție nu numai cuvintelor, ci și gesturilor, ezitărilor, pentru a putea concretiza la nivelul sentimentelor.

Ascultarea ca un steag roșu

Pentru unii indivizi, unele cuvinte sunt ca un steag roșu pentru un taur. Sunt deranjați de unele cuvinte și când le aud nu vor să mai asculte. Acești termeni variază în cadrul fiecărui grup, societăți sau organizații: "comunist", "capitalist", "bani", "tineret modern", "prozelitism", etc. Acestea sunt semnale la care se răspunde aproape automat, oprindu-l pe vorbitor să continuie (sau încetăm să-l mai ascultăm). În acel moment pierdem contactul cu el și nu-l mai putem întelege. Prima etapă în

depășirea acestei bariere constă în a afla care sunt cuvintele ce par precum niște steaguri roșii pentru noi personal și să încercăm să le conștientizăm pentru a scăpa de reacții negative la aceste cuvinte.

Ascultarea cu gândirea blocată și urechile deschise

Uneori, se decide prea repede că fie subiectul, fie vorbitorul este prea plictisitor și că ceea ce se spune nu are nici un sens. Alteori se trage concluzia că se poate spune dinainte ceea ce vorbitorul știe sau ceea ce el va spune , astfel ajungând la concluzia că nu are rost să se asculte deoarece nimic din ceea ce se aude nu este nou. În acest caz, ascultarea este importantă, deoarece numai în acest fel se poate ști cu siguranță dacă un lucru este adevărat sau nu.

Ascultarea cu ochii de sticlă

Uneori , privind în mod intens o persoană, i se dă acesteia impresia că este ascultată, însă gândul persoanei ce o privește poate fi la alte lucruri sau locuri îndepărtate. În acele momente , persoana ce privește cade în confortul propriilor gânduri, ochii îi sunt ca de sticlă și o expresie visătoare apare pe fața ei. Cu puțină experiență, se poate observa atunci cînd cineva are o asemenea expresie. O soluție la aceasă problemă este amânarea viselor din timpul zilei pentru alte momente. Dacă sunt remarcați oameni cu privirea de sticlă este optim găsirea unui moment potrivit pentru a fi sugerată o pauză sau o schimbare de ritm.

Costea, M. și Stănescu, D. (2006), Manual de comunicare și relații publice ;

Iovanuț, S. (2001), Comunicarea , Editura Waldpress, Timiș;

Marinescu, V. (2003), Introducere în teoria comunicării, Editura Tritonic, București;

Șoitu, L.(2001), Pedagogia comunicării, Editura Institutului European, Iași.