Libertatea

Libertatea reprezinta modalitatea subiectiva de comportare a oamenilor cu determinismul obiectiv al vietii sociale, motivata de interese si scopuri proprii. Libertatea este expresia raportului in care se afla activitatea oamenilor fata de necesitatile si legitatile obiective ale naturii s ale societatii.

Multa vreme libertatea a fost confundata cu liberul arbitru, fiind redusa la o totala independenta a individului fata de legile si de normele care reglementeaza relatiile dintre oameni, fata de modul lor de existenta colectiva. O atare intelegere a libertatii a condus la explicatii, atitudini sau comportari voluntariste si subiectiviste, in totala discordanta cu determinismul obiectiv al vietii sociale.

Spre deosebire de acest mod abstract de abordare a conceptului de libertate, un alt curent filozofic (materialismul) considera libertatea ca o expresie si o dimensiune specifica a determinismului social a corelatiei dialectice dintre subiectiv si obiectiv in dinamica vietii sociale. Privita din aceasta perspectiva determinista, libertatea era definita ca ,,necesitate inteleasa". Sigur, libertatea nu poate fi opusa ci este corolarul acesteia.

Numai in baza cunoasterii necesitatii, a legilor obiective care guverneaza realitatea, oamenii isi pot orienta adecvat actiune astfel incat sa aiba posibilitatea de a crea conditii care sa favorizeze dinamica necesitatii in concordanta cu interesele si nazuintele lor. Insa, cunoasterea necesitatii este numai conditia libertatii, deoarece dobandirea ei presupune si actiune practica.

Diverse interpretari existentialiste contemporane confera libertatii sensul de tasare a individului fata de obiectivitate, retragere si izolare in subiectivitate, in non actiune. Eliberarea reala a oamenilor insa, implica integrarea individului in societate, raportarea practica a subiectului la obiect. Stapanind prin practica fortele obiective ale naturii si societatii, oamenii se realizeaza pe ei insisi, devin cu adevarat liberi.

Cunoasterea necesitatii potenteaza libertatea, iar actiunea practica in conformitate cu sensul necesitatii, transforma libertatea potentiala in libertate reala. Libertatea trebuie insa corelata si cu normativitatea.

Asa cum natura este guvernata de legile naturii, si societatea trebuie sa fie guvernata de reguli, de norme cu caracter obiectiv ca si legile.