Ideologia naționalistă

Termenul de natiune defineste de obicei un grup de oameni care se revendica de la aceiasi stramosi, aceeasi istorie, aceeasi limba si cultura, ceea ce impune loialitate si afectiune pentru respectivul grup din partea fiecarui membru al sau."

,, Ideologia este un set de idei si credinte impartasite de un numar oarecare de oameni carora le explica ce e valoros si ce nu e , ce trebuie sa schimbe si ce sa pastreze, generand aptitudini in raport cu ceilalti membri ai grupului ideologic."

Natiunea este o realitate stabila, continua, inradacinata in insasi natura societatii omenesti. Modernismul insa, considera ca natiunea e un fenomen recent in istoria umanitatii, aparitia sa fiind strins legata de conditiile specifice epocii moderne. Reflectia pe marginea fenomenului national nu se reduce la stiinta si teorie, ci este marcata puternic de politica si ideologie. Disputele savante, explicabile in termeni care tin de dinamica interna a cercetarii, pot fi raportate, in mod intemeiat, si la convingerile politice ale autorilor, la contextul ideologic al epocii in care au fost elaborate.

Anthony Smith spune ca ,,nationalismul este o conditie sine qua non a dezvoltarii economice, industrializarii si modernizarii". Deasemenea el vede in natiunile moderne "o simpla extindere si intarire a modului in care membrii etniilor se asociau si comunicau." Alti teoreticieni, leaga aparitia nationalismului de iluminism, care este de altfel si sursa liberalismului si a marxismului. La inceput a fost o idee culturala intalnita mai ales in folclor, care a devenit insa o campanie politica si , in final, o miscare de mase. Hobsbawm se refera la trei faze importante in evolutia nationalismului:

- 1830-1880, perioada burgheziei liberale si a nationalismului liberal;

- 1880-1918, perioada de transformare intr-o miscare conservatoare;

- 1918-1950, cand se inregistreaza apogeul nationalismului.

Exista apoi o serie de alte teorii care sustin rolul modernizator al natiunii in sec XIX. Rapida industrializare si dezvoltarea aparatului de stat impuneau gasirea unei ideologii care trebuia sa integreze individul in noua societate. Aceste teorii au in vedere, mai degraba, rolul factorilor sociologici si economici in constituirea natiunilor, si mai putin aspectele ideologice si culturale.

Una dintre ipotezele privind nasterea si istoria nationalismului, spun unii teoreticieni, este asocierea grupurilor etnice antice cu natiunile. Nationalismul este vazut ,,ca un sentiment premodern, natural, legat de spatiul, religia si limba pe care o vorbesc cei de aceeasi origine etnica."

"Nationalismul zamisleste natiunile si nu invers"; de aceea, rolul intelectualilor a fost hotarator in impunerea principiilor nationaliste ca forma suprema de credinta si loialitate. Ca ideologie, nationalismul este o fuziune de elemente cognitive si expresive disparate (eroii nationali, lupte istorice, monumente si privelisti naturale, diferite simboluri sacre) legate de sentimente si aspiratii; o ideologie ce pune in prim plan constiinta nationala, identitatea etnica sau lingvistica, imbinand factorii obiectivi ( limba, religia, etnicitatea si geografia nationala ) cu cei subiectivi ( istoria, mitologia si autodeterminarea ). Miezul ideologiei nationaliste ar putea fi rezumat in cateva propozitii axiomatice ( A. Smith) :

- ,,Lumea este formata din natiuni, fiecare avand propriul destin, o istorie si o individualitate specifica

- Natiunea este sursa intregii puteri politice si sociale si, de aceea, loialitatea fata de natiune trebuie situata deasupra tuturor celorlalte angajamente individuale.

- Libertatea si realizarea individuala depinde de identificarea cu natiunea.

- Natiunile pot fi libere si in siguranta doar daca dreptatea si pacea sunt asigurate in intreaga lume."

Sintagma stat-natiune este folosita incepand din sec. XIX cand apar statele moderne: Grecia in 1830, Belgia in 1831, Italia in 1861, Germania in 1871, Serbia si Muntenegru in 1878, insa nu este lipsita de ambiguitate; natiunea era echivalata fie cu poporul, fie cu statul sau cu interesul colectiv. "Natiunea" in acest sens, spune Hobsbawm, era mai degraba "ansamblul cetatenilor a caror suveranitate colectiva ii instituia ca stat si era expresia lor politica." Nu este insa foarte limpede in ce consta legatura dintre stat si natiune; statul poate fi inteles ca o forma de organizare politica a unui popor, ca un ansamblu de institutii de guvernamant, sau poate fi identificat cu poporul ca expresie a suveranitatii populare. Functia statului national este aceea de