Cunoașterea

Procesele de producere a cunostin?elor pun in joc, evident, mecanisme sociale. Astfel, inventarea si evaluarea unei teoreme sau a unei teorii fizice presupune existen?a unui mediu social propice pentru crearea si estimarea lui. O teorie politica, o inovatie tehnica sau intelectuala presupun, pentru a fi acceptate, un teren social favorabil

Prin sociologia cunoasterii este desemnata acea ramura a sociologiei al carei obiectiv este studierea condi?iilor ce favorizeaza producerea cunoasterii si difuzarea ideilor.

- conceptul este introdus de SCHELER (1926);

- MANNHEIM popularizeaza expresia si incearca sa clarifice termenul de "cunoastere", pe de o parte, iar pe de alta parte sa stabileasca granitele domeniului ce i-ar reveni sociologiei cunoasterii.

Astfel:

- sociologia cunoasterii abordeaza notiunea de cunoastere in sens larg, nefiind interesata de validitatea sa intrinseca si alegand drept criteriu de selectie influenta sa sociala. Cunoasterea este orice idee care a facut sau face obiectul unei adeziuni colective din partea unui grup semnificativ;

- in ceea ce priveste limitele domeniului, exista trei pozitii in sociologia cunoasterii:

- pozitia minimalista - enun?urile si teoriile stiin?ifice din matematica, fizica etc. nu pot fi examinate de sociologia cunoasterii;