Ideea contractului social apare in germene la ganditorii din antichitate. Ea poate fi regasita si la Platon. In Republica sa, Platon explica formarea societatii prin neputinta individului de a-si fi el insusi deajuns si prin si prin faptul ca are nevoie de mii de lucruri.
Ca teorie a originii societatii civile, ea admite ca oamenii au fost, in stare de natura, liberi si egali. Oamenii au format societatea printr-un act voluntar.
Teoria contractului social este, deci, inca din veacul XVI o arma impotriva monarhiei de drept divin. Ea duce in mod necesar la concluzia ca originea oricarei puteri sta in popor.
Ca teorie a originii guvernamantului, teoria contractului social admite ca statul a fost format printr-un contract intre popor si cei care si i-a ales drept conducatori. Ea este sustinuta mai ales de catre protestanatii framcezi, care apara drepturile supusilor impotriva regelui. Dar este o teorie fragila, care se poate intoarce contra adversarilor regalitatii, caci cine zice contract zice egalitate intre partile contractante, monarhul fiind socotit deci egal cu poporul si putandu-se in felul acesta sprijini pe contract pentru a se impotrivi pretentiilor supusilor sai.
Cu toate slabiciunile sale, teoria, sub dublul ei aspect, joaca un rol mare in luptele politice din veacul XVI, cand partea cea mai avansata a burgheziei incearca, prin reforma sa obtina libertati.
La Rousseau se face deosebirea intre suveran, care este poporul, si principe, care se margineste doar la a administra.
In starea de natura, oameni nu pot avea alt scop al activitatii lor decat satisfacerea egoista a nevoilor. Ei pornesc deci razboi unii impotriva altora pana in momentul in care isi dau seama ca singura cale pentru a scapa de la moarte este sa se inteleaga. Exista un singur pact: pactul de asociatie, prin care fiecare se deposedeaza de toate drepturile sale in favoarea unui tert, cu conditia ca toti ceilalti sa faca la fel. Toata lumea este deci legata prin contract, cu exceptia suveranului, care nu e legat prin nimic, nici macar prin legea naturala. Vointa suveranului este cea care face legea si delimiteaza ce este drept si ce este nedrept. Ea stabileste chiar si dogmele religiei.
Analiza contractului social
Cele dintai randuri expun obiectul lucrarii: gasirea unor reguli care permit stabilirea unui regim politic legitim, adica potrivit cu cerintele ratiunii si ale moralei, ale dreptatii absolute, tinandu-se seama de cea ce ingaduie natura umana si tinand seama, totodata, si de posibilitatile reale: "legile, asa cum pot fi".
"Omul este nascut liber, dar pretutindeni e in lanturi". Trebuie cercetat ce poate face legitima o schimbare in urma careia omul si-a pierdut libertatea naturala, adica ce poate face sa fie legitima orice societate politica.
Inaite de solutia justa trebuie sa eliminam solutile false:
- Subordonarea oamenilor unii fata de altii nu se intemeiaza de natura.
- Dreptul celui mai tare. Acest drept nu exista, caci in aceasta expresie cuvantul drept nu mai are sens.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
