1.Istoria telefoanelor mobile
Numele de „celular” îl datorăm, după toate aparenţele, unui german, Josef Kedaj: el a activat într-o anumită perioadă ca manager într-un departament de telecomunicaţii al poştei federale în Bonn şi lui i se atribuie folosirea acestui termen într-un newsletter de marketing. Naşterea telefonului mobil, dacă se poate spune aşa, a avut loc la începutul secolului trecut. în 1918, reţeaua germană de căi ferate a testat primele conversaţii telefonice în trenuri în mişcare. Până în 1926, s-a ajuns şi la implementarea acestui serviciu pentru pasageri. Astfel călătorii de pe ruta Hamburg-Berlin (de la clasa I) puteau da telefon oriunde doreau şi puteau chiar să şi primească telefoane, în acest din urmă caz, condiţia era ca apelantul să cunoască exact trenul în care se afla persoana cu care dorea să vorbească.
Prima reţea mobilă (sau mai precis de comunicaţii mobile) a fost dezvoltată în Statele Unite în 1946. în 1956, în Suedia a fost dezvoltat primul sistem automat pentru telefonie mobilă (fără intervenţie manuală). Cu toate acestea, în Germania, Poşta Federală a construit în 1958 prima sa reţea de telefonie mobilă care necesita asistenţă manuală; numele acesteia era A-Netz şi la momentul acela era cea mai mare din lume (ca întindere). Telefoanele care putea fi folosite în cadrul acesteia erau însă grele şi era nevoie ca ele să fie instalate mai degrabă în maşini. Oricum era ceva pentru acele timpuri. Conversaţiile se în-trerupeau de îndată ce abonatul părăsea raza de acoperire a unei staţii de emisie-recepţie a reţelei. Din cauza preţului mare al telefoanelor (între 8.000 şi 15.000 de mărci germane) şi a abonamentului lunar care ajungea la 270 de mărci, grupul de utilizatori se limita în principal la politicieni şi la oameni de afaceri.
MASINA TIMPULUI !!
1918 telefon in tren : La Berlin, reţeaua germană de căi ferate testează primul echipament care ar fi urmat să facă posibile convorbirile telefonice în trenuri (în mişcare), în 1926, pasagerii rutei Berlin-Hamburg puteau apela orice număr telefonic din Germania.
1947 celulele radio hexagonale : Douglas H. Ring şi W Ray Young, doi ingineri care lucrau la compania americană Bell Labs, prezintă celulele radio hexagonale ca o infrastructură ideală pentru telefonia mobilă. La baza proiectului lor se află catarge cu antene care pot emite şi recepţiona în trei direcţii. Tehnologia lor este aplicabilă şi în ziua de azi.
1956 : Primul sistem automat de telefonie mobilă este lansat în Suedia. Acesta nu avea nevoie de asistenţă manuală.
1958 a-netz : Oficiul Poştal Federal (din Germania) lansează A-Netz, cea mai mare reţea mobilă din lume la vremea ei. Apelurile sunt asistate manual, tehnologia este analogică, iar telefoanele sunt atât de grele încât pot fi plasate doar pe maşini.
1972 :în Germania apare B-Netz. Apelurile nu mai sunt asistate manual. Totuşi diferite coduri zonale sunt aplicate celularelor din B-Netz, în funcţie de locaţia în care se află.
1983 primul telefon celular : Primul telefon celular (în accepţiunea din ziua de azi) este Motorola DynaTAC 8000X şi a fost lansat în Statele Unite. Totuşi, nu este compatibil cu reţeaua B-Netz din Germania.
1985 c-netz : Cu C-Netz, telefoanele celulare au devenit accesibile în sfârşit şi clasei medii. Noua infrastructură constând din celule radio mai mici face apelarea mai simplă.
documentul e facut în power point ,sunt în jur de16 pagini în care se analizeaza despre reţelele de telefonie mobila prezente pe teritoriul Republicii Moldova ,a fost prezentat în cadrul facultaţii Business şi Administrare,nota obţinută 10
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.