Introducere
Societatea umană cunoaşte în momentul de faţă una din cele mai profunde transformări din întreaga ei existenţă şi anume transferarea activităţilor obişnuite în alt spaţiu, aşa numitul Cyberspace, care înlătură frontierele, noţiunea de distanţă şi aduce flexibilitate ,rapiditate şi eficienţă. Astăzi putem vorbi de accesul la distanţă a resurselor informaţionale,de contracte încheiate între persoane care nu se cunosc faţă în faţă, sisteme electronice de plăti , sisteme de transfer de fonduri şi de comerţ electronic prin reţele etc. Toate aceste servicii şi încă alte sute de acest fel, au început să fie o realitate a celui mai mare şi mai impresionant mediu de comunicaţii între oameni care a devenit Internet-ul. Complexitatea arhitecturalã şi distribuţia topologicã a reţelelor conduc la o mãrire necontrolatã a mulţimii utilizatorilor cu acces nemijlocit la resursele reţelei - fişiere, baze de date, rutere etc. de aceea putem vorbi de o vulnerabilitate a reţelelor ce se manifestã pe variate planuri. De aceea un aspect crucial al reţelelor de calculatoare, în special al comunicaţilor pe Internet, îl constituie securitatea informaţiilor. Apare deci necesitatea identificării utilizatorilor situaţi la mari distanţe şi de asemenea nevoia de securitate şi de autenticitate, la toate nivelele arhitecturale ale retelelor. La nivel înalt, utilizatorii vor sã se asigure cã posta electronicã, de exemplu, soseşte chiar de la persoana care pretinde a fi expeditorul. Uneori utilizatorii, mai ales când acţioneazã în numele unor firme, doresc asigurarea caracterului confidential al mesajelor transmise. În tranzacţiile financiare, alãturi de autenticitate si confidenţialitate, un loc de mare importanţã îl are şi integritatea mesajelor, ceea ce înseamnã cã mesajul recepţionat nu a fost alterat în timpul tranziţiei prin retea. În tranzacţiile de afaceri este foarte important ca odatã recepţionatã o comandã, aceasta sã fie nu numai autenticã, cu continut nemodificat, dar sã nu existe posibilitatea ca expeditorul sã nu o mai recunoascã, adicã sã se respecte proprietatea de nerepudiere.
Din problemele menţionate de asigurare a securităţii informaţiei se poate de evidenţiat şi problema de transfer instant de fişiere şi mesaje în sisteme distribuite de informaţii cu asigurarea securităţii. În scopul rezolvării acestei probleme în lucrarea dată se analizează protocolul SSL - Secure Socket Layer.
O definiție ,pe scurt , a ceea ce înseamnă SSL- Secure Socket Layer
A fost construit pentru a asigura securitatea operaţiilor implicate în comerţul electronic şi alte tranzacţii Internet: securitatea comunicaţiilor şi autentificare.
Scurt Istoric:
Netscape a considerat aspectele de securitate pentru browserele sale începând încă de la primele versiuni, prin introducerea suportului pentru protocolul Secure Sockets Layer. In 1994 a fost proiectată versiunea SSL 1.0. In 1995 apare implementarea versiunii SSL 2.0 pe browserele Netscape. In 1995 se publică versiunea 1.0 a PCT (Private Communication Technology) – concepută de Microsoft ca o extensie minoră a SSL 2.0 şi care se baza pe unele puncte slabe ale SSL 2.0. Aceste puncte slabe au fost remediate odată cu versiunea SSL 3.0, tot în 1995.
Incepând din 1996, dezvoltarea SSL, deşi e patentată de Netscape, a trecut în responsabilitatea organizaţiei internaţionale pentru standarde Internet, IETF (Internet Engineering Task Force). IETF a redenumit SSL în TLS (Transport Layer Security). Prima specificaţie oficială TSL a apărut în 1999.
Suportul pentru SSL este implementat în aproape toate browserele. Majoritatea serverelor suportă de asemenea comunicare peste SSL .
Elemente de bază:
Protocolul SSL adaugă un nou nivel în stiva de protocoale TCP/IP:
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
