Rețele wireless

Retelele fara fir sunt retele de aparate interconectate pe baza de unde radio, infrarosii si alte metode fara fir (in engleza:wireless). In ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare semnificativa pe plan mondial, reprezentand o solutie alternativa la legaturile terestre. Conexiunile fara fir devin tot mai populare, deoarece ele rezolva probleme ce apar in cazul cind avem multe cabluri, conectate la multe dispozitive. O infrastructura wireless poate fi realizata astazi cu cheltuieli mult mai mici decat una traditionala pe cablu. Tehnologiile moderne pot interconecta echipamentele la distante mici, dar si la distante mari. Eliminarea tuturor tipurilor de cablari duce la o elasticitate mai mare a retelei, care poate fi configurata de profesionisti, intr-un mod optim, pentru a satisface fiecare utilizator final al retelei Wi-Fi respective.O retea fara fir (Wireless Local Area Network, WLAN) este un sistem de comunicatii implementat ca extensie la, sau alternativa pentru un LAN cablat, intr-o cladire sau campus, combinand conectivitatea la viteza mare cu mobilitatea utilizatorilor, intr-o configuratie mult simplificata. Avantaje evidente, cum ar fi: mobilitate, flexibilitate, simplitate in instalare, costuri de intretinere reduse si scalabilitate au impus WLAN ca o solutie tot mai mult utilizata.

Tipuri de retele wireless:

Tehnici radio

In prezent exista mai multe moduri de a capta datele din eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS, 3G s.a. Acestora li se adauga o noua tehnologie care poate capta datele de sapte ori mai repede si de o mie de ori mai departe decat populara tehnologie Wireless Fidelity (Wi-Fi), numita WiMax. In timp ce Wi-Fi are o raza de actiune de aproximativ 30 m, WiMax utilizeaza o tehnologie de microunde radio care mareste distanta la aproximativ 50 km. Aceasta inseamna ca ar putea fi folosita ca o alternativa la firele de cupru si cablul coaxial pentru conectarea la Internet. Daca va avea succes, WiMax ar putea revigora competitia dintre companiile dominante din domeniul telecomunicatiilor si cablului, utilizind o intreaga noua infrastructura, aceasta tehnologie reprezentand o revolutie in telecomunicatii.

Tehnologiile retelelor wireless, de transmisii de date, din familia de protocoale radio standardizate 802.11 (802.11a, 802.11b si 802.11c), cunoscute in multe cercuri si ca Wi-Fi (Wireless Fidelity) si 802.16 cunoscut si ca WiMax (Worldwide Interoperability for Microwave Access):

- 802.11a. A fost ratificat de IEEE in 16 septembrie 1999. Utilizeaza tipul de modulatie OFDM. Are o viteza maxima de 54 Mbps cu implementari de pana la 27 Mbps. Opereaza in banda ISM intre 5,745 si 5,805 GHz si in banda UNII (Unlicensed National Information Infrastructure) intre 5,170 si 5,320 GHz. Aceasta il face incompatibil cu 802.11b sau 802.11g. Frecventei utilizate mai mari ii corespunde o bataie mai mica la aceeasi putere de iesire si, cu toate ca in subgamele utilizate spectrul de frecvente este mai liber in comparatie cu cel din jurul frecventei de 2,4 GHz, in unele zone din lume, folosirea acestor frecvente nu este legala. Utilizarea unui echipament bazat pe acest protocol in exterior se poate face numai dupa consultarea autoritatilor locale. De aceea, echipamentele cu protocolul 802.11a, cu toate ca sunt ieftine, nu sunt

Campus Network Sesign Fundamentals, copyright 2006, Cisco Press;

2. Wireless Networking in the Developing World, Limehouse Book Sprint Team, 2006;

3. WiMAX an eficient tool to bridge the digital divide, nov., 2005, www.wimaxforum.org.;

4. http://ro.wikipedia.org