Rețeaua Inteligentă

Conceptul de reţea inteligentă

Conceptul de reţeaua inteligentă permite concentrarea anumitor misiuni (servicii cu valoare adăugată) ale unei reţele –care depăşesc serviciile normale ale unei reţele telefonice obişnuite –în noduri inteligente. Reţeaua inteligentă descrie nu atât o reţea, cât o arhitectură. În special serviciile care necesită o transpunere şi un control la nivelul întregii reţele nu trebuie realizat în fiecare nod, ci pot fi central constituite, pentru întreaga reţea. În felul acesta se po introduce (se pot folosi) simplu şi rapid noi servicii în întreaga reţea. Condiţia prealabilă pentru punerea la dispoziţie a unei reţele inteligente este un schimb performant de informaţii între nodurile reţelei, precum şi existenţa unei mari bănci centrale de date, cu informaţii globale privind reţeaua, la care să putem avem acces din orice punct al reţelei.

Serviciile sunt activate cu ajutorul unor anumite numere (0800, 0900 etc.) sau anumitor evenimente (de pildă ocuparea de la un anumit abonat sau de l ao anumită conexiune). Aceste numere de servicii nu se adresează vreunui anumit comutator sau vreunui terminal din reţea; ele activează server-ul de servicii din reţea, cu alte cuvinte, fiecare din numerele selecţionate face apel la un anumit serviciu. Eventualul numărul următor este transmis unui computer exterior reţelei inteligente RI, pentru a pune în valoare serviciul solicitat. Abia după aceea informaţiile de punere la punct sunt transmise reţelei, iar partenerii respectivi ai comunicarii vor fi conectaţi. Informaţiile pentru punerea la dispoziţie a serviciului solicitat sunt memorate în banca de date a reţelei inteligente pentru serviciul respectiv, şi în cea privind abonatul chemator. Datele referitoare la utilizatorul respectiv pot fi modificate chiar de către utilizator. Într-o reţea inteligentă sunt oferite însă şi servicii care nu utilizează comutarea, cum ar fi: televoting, la care doar apelurile de intrare sunt numărate şi valorificate statistic.

Creează servicii şi permite operatorilor să ţină

la zi configurările-tarif ale clienţilor ş.a.

Conţine toate datele reţelei şi logica de servicii

dirijează reţeaua cu ajutorul unui limbaj de

comandă simplu.

Comută apelurile în reţea sub controlul SCP.

Fig. 1 Interiorul reţelei inteligente RI

Funcţiile reţelei inteligente

Arhitectura reţelei inteligente este modulară; ea este constituită din numeroase blocuri funcţionale cae posedă funcţiile de comutaţie, de procesare, de gestiune şi de desfăşurare a serviciilor. Principalele ei funcţii sunt:

• Funcţia de acces la servicii - Service Switching Function(SSF); ea reprezintă capacităţile de comutare. În timpul stabilirii unui apel, sunt definite ,,puncte de declanşare” permiţând activarea procedurilor speciale care constituie ,,logica de serviciu” (exterioară logicii de procesare a apelului normal, implantată în comutatorul însuşi).

• Funcţia de comandă de servicii- Service Control Function (SCF); ea este activată de îndată ce întâlneşte un punct de declanşare şi execută logica de serviciu. Funcţia de comandă de servicii este un sistem informatic; uneori merge chiar mai departe şi se vorbeşte chiar de o baterie de computere care efectuează procesări suplimentare de servicii. Aceste procesări se bazează pe informaţiile privind apelul la utilizator şi în reţea, furnizate logicii de serviciu prin funcţia de date de serviciu Service DataFunction (SDF),care constituie banca de date a reţelei inteligente. Service Data Function trebuie să fie foarte puternică, deoarece ea funcţoinează în timpi reali (milisecunde) şi stochează giga-octeţi de date. În acelaşi timp gestiunea ei trebuie să fie simplă pentru a putea uşura frecvente actualizări.

• Funcţia de gestiune a serviciilor- Service Management Function (SMF) şi funcţia ei de acces-Service Management Access Function (SMAF); împreună, ele asigură desfăşurarea şi gestiunea serviciilor şi a elementelor asociate. Ele permit configurarea serviciilor şi datelor de abonament, cum ar fi cărţile de credit şi profilele de apel personale. Service Management Function furnizează de asemenea informaţii statice şi de taxare. Operatorii pot trata aceste statistici ulterior, de pildă pentru a imprima facturile lunare ale abonaţilor.

• Atelierul de creare de servicii- Service Creation Environment(SCE); scopul lui este de a uşura ,,creare” de servicii răspunzând nevoilor furnizorului de servicii şi abonatului de servicii. În plus, el facilitează personalizarea serviciilor existente, căci Service Creation Environment este un mediu de dezvoltare de nivel înalt, utilizabil pentru a dezvolta servicii noi plecând de al module independente de serviciu (MIS) reutilizabile. Îl putem deci considera ca un element esenţial al arhitecturii reţelei inteligente.

• Perifericul inteligent (PI) sau funcţia de resurse specializate – Special Resource Function (SRF); Perifericul inteligent conectat la Service Switching Function (SSF) poate fi considerat ca un intermediar între utilizator şi logica de serviciu cu care el dialoghează prin intrmediul datelor sau al mesajelor vocale. El îndeplineşte sarcini speciale sub controlul Service Control Function, emite anunţuri şi colectează numerotarea utilizatorului. Perifericul inteligent poate fi chair dotat cu funcţii de recuoaştere vocală şi de sinteză a vocii pentru numerotarea comandată prin voce; poate fi însărcinat şi cu alte servicii.

Conceptul de reţeaua inteligentă permite concentrarea anumitor misiuni (servicii cu valoare adăugată) ale unei reţele –care depăşesc serviciile normale ale unei reţele telefonice obişnuite –în noduri inteligente. Reţeaua inteligentă descrie nu atât o reţea, cât o arhitectură. În special serviciile care necesită o transpunere şi un control la nivelul întregii reţele nu trebuie realizat în fiecare nod, ci pot fi central constituite, pentru întreaga reţea. În felul acesta se po introduce (se pot folosi) simplu şi rapid noi servicii în întreaga reţea. Condiţia prealabilă pentru punerea la dispoziţie a unei reţele inteligente este un schimb performant de informaţii între nodurile reţelei, precum şi existenţa unei mari bănci centrale de date, cu informaţii globale privind reţeaua, la care să putem avem acces din orice punct al reţelei.