Vârstele Vieții Spirituale

Intelepciunea, puterea, chiar iubirea pot sa intalneasca afinitati si similitudini; sfintenia, dimpotriva, nu are nici o analogie aici pe pamant, nu poate fi nici masurata, nici comparata cu nici o realitate din aceasta lume. In fata rugului aprins, in fata focului mistuitor al Celui Singur Sfant orice element omenesc nu este decat pamant si cenusa. Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta (Evrei11: 1-3, 6). Ateismul nu neaga decat o ideologie, un sistem, o speculatie, de care omul, cel mai adesea, a abuzat, nicidecum o realitate divina care nu se descopera decat prin credinta.

Ateismul este construit pe negare. Stiinta nu are nevoie de ipoteza Dumnezeu.

Din punct de vedere moral, sau Dumnezeu nu este atotputernic, fiindca nu suprima raul, sau, daca nu vrea sa-l suprime, inseamna ca El nu este iubire. Potrivit ateismului, este de neconceput, ofensatoriu chiar, ca Dumnezeu sa intre in timp si sa-si incredinteze adevarul unei maini de ucenici obscuri si unor texte fragile scrise acum douazeci de veacuri. Cum ar putea un eveniment datat si fixat in timp si spatiu sa revendice o valoare eterna, autoritatea lui Dumnezeu, si rolul universal al mantuirii tuturor oamenilor? Nu divinizarea lui Hristos de catre ucenici, cat umanizarea lui Dumnezeu se arata inacceptabila. Filozoful va respinge un Dumnezeu care vorbeste omeneste, cu chip omenesc.

Pe cand credinciosii avanseaza cu naivitate argumentele fricii de Judecata, sau ale nelinistii metafizice ale mortii, pe atei nu-i mai misca nici nivelul evolutiei actuale, nici invierea mortilor si nici intreaga problematica religioasa clasica. Viata unui om sfant constituie un fel de ghimpe insuportabil pentru un ateism care se vrea sistematic, moral si totalitar.

Ateismul se explica prin simplul fapt ca Dumnezeu nu se impune nimanui. Ateismul pretinde ca Dumnezeu este imposibil. Nu se poate nega un lucru decat afirmand un altul. Dumnezeu nu este contestat in El insusi: Sa lasam cerul preotilor si calugarilor zice Heine; prezenta Lui in lume, radacina Lui in uman sunt negate cu patima, negatie ingaduita chiar de Dumnezeu care se vadeste dar nu se dovedeste material.

Ateismul devine esential in doctrina marxista. Conform lui Karl Marx omul este singura realitate a istoriei. Omul epocii ateismului militant, chiar cel care-l exprima cel mai bine, este inca omul abstract, caci critica, chiar cea mai marxista, este o operatie pur intelectuala. Umanismul absolut este efectiv ateu, aceasta fiind o situatie de fapt. Religia, teismul si ateismul impartasesc aceeasi ...