Sportul și Religia

Deseori sportul este considerat a fi o invenție inutilă, un act gratuit, însă privit mai îndeaproape, acesta are origini străvechi, în aceiași măsură ca și ritualul religios.Tocmai din aceste motive s-a încercat căutarea și demonstrarea utilitătii acestuia. Practica sportivă nu produce impresie prin conţinutul semantic - precum practicile culturale (lectură, turismul, spectacolele muzicale sau de teatru, expoziţiile de artă ş. a.) sau cele spirituale (acţiunile religioase a diferitelor culte); nu are mesaj precum literatura, însă exprimă calitați de altă natură, pe care societatea le caută pentru spectacol, dar şi pentru descărcarea energiilor negative acumulate de către masele largi ale populaţiei, acumulări datorate frustrărilor sociale, grijilor și stresului determinat de o lume aflată în continuă schimbare, precum şi pentru oferta de modele pentru generaţiile tinere.

În ceea ce ma privește, consider că cele expuse mai sus reprezintă idei ce merită private din mai multe puncte de vedere și să încercăm să le valorificăm, iar în măsura în care putem, să le asociem realității. De aceea, vom încerca în continuare să aducem câteva argument conform cărora sportul poate deveni pentru noi o terapie a violenței sociale.

În ce măsură aceste manifestări şi spectacole sportive sunt eficiente sau aduc beneficii prin detensionări psihosociale de masă, este cercetat de sociologia sportului- ramura a sociologiei.

„Sociologia sportului este acea subdisciplină a sociologiei care studiază sporturile ca părți ale vieții sociale și culturale”. În cadrul sociologiei sportului se disting subsisteme, mai exact arii de preocupare , dintre care amintim: sportul-fenomen cultural, sportul și violența, sportul și procesul integrării în societate, rol-seturile și status-seturile în sport, sociologia în timpul liber s.m.a.d. În continuare, vom îndrepta atenția în mod special către conexiunea dintre sport și violența socială, precum și către aspecte ce țin de rolul sportului în societate, în special acela de terapie pentru violența socială. Cercetări moderne, demonstrează că puterea fizică obţinută printr-un program controlat de exerciţii, întăreşte încrederea în sine a practicantului şi disciplinează comportamentul, că există o strânsă corelaţie între rezultatele efortului fizic şi calitatea moralităţii şi sănătăţii individuale, iar în sportul de performanţă - s-a observat că - aceste două repere sunt întregite şi de un puternic sentiment religios. Prin urmare, societatea modernă ca şi cea antică, îi recunoaşte activităţii fizice şi sportului rolurile sanogen, educativ şi formativ-comportamental benefice, atât individului care le practică, cât şi societăţii care le promovează şi le susţine material.

Apariția exerciţiilor fizice a fost condiţionată de latura materială a vieţii sociale, dar şi de alţi factori: ştiinţă, religie,cultură etc. Sportul are multiple valenţe educative în zilelele noastre: contribuie la dezvoltarea multilaterală a cetățeanului, modelează pe indivizi, promovează ideea de prietenie, contribuie la creșterea prestigiului( individ-comunitate-națiune).

După cum spuneam, așa cum descrie și titlul, vom încerca să vedem sportul ca o terapie a violenței sociale, de aceea în continuare vom enumera funcțiile sociale ale sportului.

Astfel, putem ajunge la funcțiile sociale ale sportului și ale activitătii ce o presupune acesta: funcția de perfecționare a dezvoltării motrice, funcția recreativă, funcția educativă, funcția de emulație. Astfel aceste funcții îndeplinesc un rol constructiv nu numai pe plan fizic, dar și moral, cei care practică sportul devenind beneficiari în procesul de formare a unor deprinderi și comportamente corecte în întreceri dar și în viață, deoarece acestea sunt oglindite și în afara competitiilor. Cercetările antropo-metrice, psihologice, sociologice şi clinice efectuate de-a lungul timpului, au scos în evidenţă modificările importante petrecute în rândul celor care practică sportul - faţă de nepracticanţi - modificări exprimate prin înfăţişare armonioasă, masă musculară suplimentară, forţă fizică substanţial mărită, conduită aleasă, nivel mărit al aspiraţiilor, călirea caracterului, echilibru psihologic puternic, încredere în forţele proprii, o mare capacitate de luptă, o gândire de învingător etc. În acest sens, sociologii şi psihosociologii au cooperat în ultimele decenii cu agenţii sportivi (profesori de educaţie fizică, antrenori, medici sportivi) pentru a descoperi, demonstra şi confirma ştiinţific, efectele benefice şi formative ale activităţii corporale, pentru susţinerea şi justificarea activităţilor sportive în educaţia copiilor şi tinerilor şi legitimarea programelor şi instituţiilor cu sarcini educaţionale în acest domeniu, şi peru a demonstra în ce măsură instituţia sau organizaţia sportivă reuşeşte să-şi atragă adeziunea şi încrederea în utilitatea sa socială pentru întărirea sănătăţii morale şi sociale a populaţiei.

Alte cercetări au scos în evidenţă că investiţiile în activitatea sportivă de masă, susţine starea de bine fizic şi social, construieşte persoana şi personalitatea, întăreşte solidaritatea socială şi naţională, scade puterea şi efectele bolilor contagioase. De asemenea sportul, în special cel de masă, este recomandat pentru detensionarea relațiilor sociale. În principiu există și o teza conform căreia sportul mobilizează traiectoria profesională şi socială a individului practicant şi are rol de a descărca energiile sociale negative, exprimate prin violenţă verbală, politică, sexualitate ori agresivitate zilnică.