Sinodul al Patrulea Ecumenic de la Calcedon

Sfantul si Marele si Ecumenicul sinod strans cu harul lui Dumnezeu si la indemnul prea binecredinciosilor si de Dumnezeu iubito?rilor de Hristos imparati, augustii Valentinian si Marcian, in Calcedon, metropola eparhiei Bi?thiniei, in biserica Sfintei Mucenite Eufimia, cea biruitoare in Hristos, a hotarat cele ce urmeaza:

Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, intarind pe ucenicii Sai in cunoasterea credintei, a spus: ,,pacea Mea v-o dau voua, pacea Mea o las voua", pentru ca nimeni sa nu se separe de aproapele sau in dogmele credintei, ci la fel sa se arate cu totii in propovaduirea adevarului. Dar fiindca cel rau nu inceteaza sa semene ne?ghina lui printre semintele bunei credinte, si pururea nascoceste ceva nou impotriva adeva?ru?lui, pe aceasta Stapanul cunoscand-o mai inainte, cu purtare de grija pentru neamul omenesc a ridicat cu ravna pe acest binecredincios si evla?vi?os imparat sa cheme la sine pe mai marii preotimii din toate partile, astfel incit, sub lucra?rea harului lui Hristos, Stapanul nostru, al tuturor, sa indeparteze de la oile lui Hristos toata ciuma inselaciunii, calauzindu-le iarasi sa se ingrase cu mladitele adevarului.

Ceea ce am facut si noi, incuviintand sa indepartam dogmele ratacite, reinnoind fara ratacire credinta Parintilor, propovaduind tuturor Crezul celor 318 [Parinti] si scriind precum insisi Parintii care au aratat aceasta intelegere a noastra privitoare la dreapta credinta, adica cei 150 de Parinti care, adunandu-se dupa aceea la Constantinopol, au adoptat aceeasi marturisire de credinta. Hotaram, asadar, pazind si noi randuiala si toate izvoadele credintei statornicite de Sfantul Sinod tinut odinioara la Efes, ai carui intaistatatori de vesnica pomenire au fost Celestin al Romei si Chiril al Alexandriei, sa straluceasca iarasi marturia credintei drepte si fara cusur a celor 318 Sfinti si Fericiti Parinti adunati la Niceea pe vremea imparatului de vrednica pomenire - Constantin, si sa se inta?reas?ca cele hotarate de catre cei 150 de parinti la Constantinopol, spre nimicirea ereziilor care aparusera atunci si spre intarirea credintei sobornicesti si apostolesti, care este a noastra.