Sfânta Scriptură în Opera Sfântului Ioan Gură de Aur

I. Introducere

Biruinţa lui Hristos asupra morţii s-a văzut în forma ei cea mai clară în viaţa miilor de creştini ce au urmat exemplul vieţii pline de sfinţenie pe care a arătat-o Mântuitorul. O parte din aceşti oameni au avut darul de a împărtăşi lumii întregi din harul cu care Dumnezeu îi binecuvântase, să ajungă preoţi şi episcopi, să îi conducă pe credincioşi pe calea mântuirii, să ridice lumea creştină pe culmile sfinţeniei individuale şi comune, prin activitatea lor misionară bogată, dublată de o trăire duhovnicească a propriilor cuvinte, adânc sădite în inimile lor.

În această oştire iubitoare de Hristos se numără şi sfântul Ioan, supranumit „Gură de Aur“ datorită predicilor sale pline de învăţăminte, în care se imprimă viu şi eficient o parte din sufletul sfântului însuşi. În vasta şi complexa sa operă, sfântul Ioan Gură de Aur a reuşit să imprime credinţei creştine o imagine a absolutului spiritual, în timp ce aspectele sale morale se îngemănau cu cele dogmatice, ambele având rolul unic de a-l ghida pe creştin, de a-l întoarce de pe calea greşită a vieţii imorale în făgaşul trăirii duhovniceşti, străine de lumesc şi profan.

Cea mai mare parte a operei sfântului Ioan se axează pe interpretarea Sfintei Scripturi, acest distins reprezentant al epocii patristice reuşind să suprindă cu adânc încercata sa personalitate multe aspecte trecute cu vederea de unii comentatori ai Sfintei Scripturi. Este bine de menţionat că opera Sfântului Ioan este cea mai cuprinzătoare din toată istoria bisericească în domeniul biblic, acest lucru făcând din opera marelui părinte al Bisericii Răsăritene un adevărat giuvaer spiritual, de care se bucură întreaga creştinătate de 1600 de ani, şi de care se va bucura până la sfârşitul veacurilor.

II. Viaţa şi activitatea Sfântului Ioan Hrisostom

1. Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut într-o epocă în care creştinismul era în plină ascensiune, în epoca sa de aur, după legalizarea sa de împăratul Constantin cel Mare în anul 313. Numărul creştinilor începuse să crească simţitor, iar cultul putea fi desfăşurat în public, fără teamă sau constrângeri.

Ioan s-a născut în Antiohia, data naşterii sale fiind situată de majoritatea istoricilor între anii 345 şi 349, iar părinţii săi au fost doi oameni deosebiţi, unul în domeniul militar, celălalt în spiritualitate. Tatăl viitorului sfânt a fost general în armata romană, cu gradul Magister Militum Orientis, care desemna o funcţie mare în stat. Singurul nume care ni s-a păstrat este cel de Secundus, ştiut fiind faptul că numele romane erau compuse din două sau trei nume. Mama sa s-a numit Antuza, o tânără din Antiohia, unde Secundus îşi avea garnizoana. Sfântul Ioan mai avea şi o soră mai mare, al cărei nume nu îl cunoaştem.