Sfânta Liturghie în Centrul Cultului Divin Public

Definiţia cultului: din limba latină colo- colere- cultum = a cultiva, a adora; înseamnă, în general, orice formă sau act religios al cărui scop este stabilirea unei legături între om şi divinitate. Cultul, ca expresie a sentimentului religios, a existat întotdeauna, în toate religiile, el fiind o parte a religiei. În antichitatea păgână, cultul religios însemna cinstirea zeilor ( deos colere ) manifestată prin ceremonii religioase al căror scop era de a pune pe omul în legătură cu divinităţile respective.

În creştinism, cultul înseamnă orice act religios prin care se caută stabilirea unei legături cu Dumnezeu şi mijlocirea sfinţirii omului prin împărtăşirea harului dumnezeiesc. Între simţirea religioasă care stă la baza cultului şi între riturile sau actele religioase prin care se exprimă sentimental religios există o strânsă legătură, deoarece, fără credinţă, riturile devin forme goale, dar şi fără exteriorizarea prin acte religioase, credinţa, sentimental religios se atrofiază, se stinge. De aceea cultul, în accepţiunea lui, nu poate fi decât integral, adică intern şi extern, sentiment religios ( evlavie, virtuţi morale ) şi exprimare în forme externe ( acte: închinare, rugăciune, post, spovedanie, împărtăşanie, etc ).

Actele de cult se pot manifesta individual şi colectiv . Cultul creştin diferă de la o confesiune creştină la alta ( Ortodox, Catolic, Protestant ), evoluând în timp. Cultul Bisericii Ortodoxe îşi încheie evoluţia în formele lui esenţiale şi fundamentale, o dată cu perioada patristică ( ultimul sinod ecumenic de la Niceea din anul 787). Ceea ce a mai intervenit în timp a fost în legătură cu calendarul şi îmbogăţirea lui cu noi sărbători de sfinţi, precum şi precizarea cărţilor bisericeşti pentru folosinţa cântăreţilor: Ceaslov, Octoih, riod, Penticostar şi Minee. Rădăcinile cultului ortodox sunt vechi ca şi creştinismul, unele forme fundamentale provenind chiar din cultul Legii Vechi, altele din Noul Testament.

Despre cultul divin public

Inima cultului divin public este Sfânta Lturghie: - Scopul Sfintei Liturghii, precum precizează un mare tâlcuitor al Liturghiei Ortodoxe , urmăreşte un dublu scop: unul, direct sau apropiat, şi anume

sfinţirea darurilor de jertfă- adică prefacerea pâinii şi a vinului în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului- şi altul, indirect şi mai depărtat, adică sfinţirea credincioşilor prin împărtăşirea lor cu Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, în slujba Sfintei Liturghii trebuie sa distingem două acte sau momente principale deosebite, deşi în strânsă legătură unul cu atul: de o parte jertfa prin care se sfinţesc Darurile, iar de alta taina ( împărtăşirea ), prin care se sfinţesc credincioşii, împărtăşindu- li- se efectele jertfei. Împărtăşirea credincioşilor reprezintă scopul principal şi ultimo al Sfintei Liturghii, sfinţirea Darurilor, reprezintă mai mult un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Spre împlinira scopului Sfintei Liturghii tinde întreaga ei structură sau felul cum este întocmită rânduiala ei. Toate rugaciunile, cântările şi citirile din Sfânta Scriptură, precum şi toate actele sau riturile sfinte care se săvârşesc în cursul Sfintei Liturghii, nu sunt altceva decât mijloace de pregătire şi de realizare a acestui scop.Prin felul cum este alcătuită rânduiala Sfintei Liturghii, ea urmăreşte o întreită pregătire:

a) Pregăirea darurilor de pâine şi de vin aduse de credincioşi, în vederea Sfinţirii şi Prefacerii lor în Sfântul Trup şi Sânge ( pregătire care se realizează în prima parte a Sfintei Liturghii, la Proscomidie).

b) Pregătirea Preotului liturghisitor pentru ca sa poata săvârşi după cuviinţă şi cu sfinţenie slujba cea înfricoşătoare a jertfei celei fără de Sânge ( pregătire care începe încă dinainte de slujbă şi continuă în tot timpul Sfintei Liturghii ).

c) Pregătirea credincioşilor care iau parte la Sfânta Liturghie, pentru a se face vrednici de împărtăşirea cu Sfintele Daruri ( pregătire care şi ea începe dinainte de slujbă şi se desăvârseşte în cursul Sfintei Liturghii ).

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ