Scrisoarea Lui Pseudo Barnaba

Scrisoarea numita uneori a lui Barnaba, este o oimlie cum reiese din cuprinsul ei, si din formulele de adresare folosite fregvent: fiilor si fiicelor, fratilor, copii, copii ai dragostei si ai pacii etc. Textul grec s-a pastrat in Codex Sinaiticus din sec. al IV-lea printre cartile Noului Testament, dupa Apocalipsa, apoi in Codex Hierosalimitanus, din 1056, descoprit de Bryennios in 1875 continand aceasta Scrisoare, Didahia si prima Scrisoare a lui Clement si, in fine, in Codex Vaticanus graecus 859 din sec. XI, printre Scrisorile Sfantului Ignatie si ale Sfantului Policarp. O traducere latina a acestui text dateazadin sec. III. Eusebiu releva ca scrisoarea e atribuita lui Barnaba si o aseaza printre apocrife, intre Apocalipsa si Didahiile Apostolilor. Ieronim noteaza ca autorul scrisorii e Barnaba din Cipru, zis si Iosif Levitul, dar ca lucrarea se citeste printre scrierile apocrife. Lucrarea a mai fost mentionata cu respect si de catre Clement Alexandrinul care citeaza din ea si e pomenita si de catre Origen care o numeste Epistola Universala. Critica a ajuns la concluzia ca autorul scrisorii nu poate fi Barnaba, insotitorul Sfantului Apostol Pavel intrucat el repudiaza Vechiul Testament din care marele Apostol se facuse ca un pedagog si intrucat considera circumciderea sau taierea imprejur ca o inselatorie diabolica. Textul scrisorii cuprinde uneori indicatii de simpatie pentru genosticism. Antipatia profunda fata de Vechiul Testament si antisemitismul puternic al autorului nu puteau fi semne ale unui colaborator misionar al Sfantului Apostol Pavel. Scrisoarea este scrisa dupa distrugerea Ierusalimului si a templului in timpul impatatului Adrian. Textul scrisorii precizeaza: Pentru ca am facut razboi, templul a fost distrus de catre dusmani. Acum insisi slujitorii dusmanilor il vor recladi. Iarasi s-a aratat ca cetatea, templul si poporul Israel au fost tradati. Ca e vorba de construirea templului lui Jupiter de catre Adrian la Ierusalim sau de cele intamplate sub Barchohba, lucrarea a fost scrisa dupa aceste evenimente, deci de cineva, cu mult mai tarziu decat limitele vietii lui Barnaba.

Autorul care e convins ca stie multe pentru ca Domnul l-a insotit pe calea dreptatii si care iubeste pe adresanti mai mult decat sufletul sau, pretinde ca el nu le vorbeste ca invatator, ci ca unul din ai lor si ca le va arata unele lucruri prin care el sa se bucure de cele prezentate.

Partea I care a fost numita o antologie antiiudaica si hristologica urmareste sa demonstreze semnificatia Vechiului Testament pentru intelegerea crestinismului. Cu putine exceptii, lucrarea e o critica severa, uneori excesiva la adresa Legii Vechi, interpretata aproape exclusiv alegoric. Autorul pleaca de la ideea ca totul trebuie gandit si practicat in vederea mantuirii, care ne vine de la Dumnezeu prin Fiul Sau si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Conditia interna a sufletului pentru a primi mantuirea, este colaborarea puritatii religioase cu ...