Religia in Japonia este altfel inteleasa decat in alte zone ale globului, cel putin altfel decat in tarile crestine. Aici convietuiesc intr-o ciudata interconexiune trei mari categorii de religii: shintoismul - religia autohtona nipona; budismul - religie de origine indiana care si-a facut intrarea in Japonia sub forma influentelor chineze; precum si crestinismul un reprezentant minor, dar totusi prezent aici in Japonia. Cu toate aceste, daca intrebi un japonez oarecare care este religia sa, exista o probabilitate mare ca acesta sa iti raspunda ca nu are nici o religie.
In acest articol voi incerca sa exemplific felul in care aceste religii si-au facut loc in Japonia si cum interactioneaza in civilizatia nipona, reusind sa coexiste intr-o relativa pace. Cu toate ca, asa cum am explicat mai sus se poate spune ca exista numai trei religii semnificative in Japonia, voi adauga la aceasta lista o ramura a budismului - religia zen, deoarece, rareori fiind considerata si tratata separat, m-a fascinat filosofia acesteia intr-o anumita perioada a vietii mele, dintotdeauna dorind sa descopar mai multe despre acest subiect.
Shintoismul
Deoarece ii lipsesc anumite caracteristici considerate de cercetatori necesare unei religii, inca mai exista indoieli daca sa fie sau nu considerata ca atare. In principiu, Shintou (a se citi "shinto") este numele dat credinteler indigene ale japonezilor, ritualurilor inchinate spiritelor native, practicilor zilnice si modului traditional de gandire.
Cu toate ca japonezii nu sunt cu constiozitate shintoisti, multe din obiceiurile specifice sunt inca practicate, din care as vrea sa enumar cateva, considerate de referinta: vizitarea unui altar (shrine) in timpul sarbatorilor de Anul Nou, participarea la festivale, rugaciunile adresate zeitatilor shintoiste pentru succes la examenele scolare, binucuvantarea copiilor de catre zeitati in cadrul sarbatorii Shichi-go-san (7-5-3) si multe altele. Trebuie precizat de asemenea ca majoritatea nuntilor sunt celebrate sub tutela acestei religii. In general, japonezii apeleaza la aceasta credinta pentru succese materiale sau reusita in viata, iar la religia budista pentru fericire in viata de apoi.
La inceputurile istoriei, fiecare clan (uji) avea o zeitate guvernanta, iar multitudinea acestor zeitati este referita sub numele de yaoyoroz no kami (in trad. 8 milioane de zeitati). Rugaciunile spre acesti zei, care de cele mai multe ori erau personificari ale naturii, erau inchinate direct acestora, adeptii acestei religii neobosindu-se sa construiasca altare pana in jurul secolelor III si IVen. De abia in secolul 4, cand Japonia a fost unificata sub conducerea clanului Yamato (vezi perioda Kofun), religia shintou a inceput sa-si formeze o structura ierarhica cu zei Yamato si imparatul - marele preot in frunte, iar celelalte zeitati locale in continuarea ierarhiei. Primele istorii japoneze se constituie ca eforturi de a legitimiza linia de sange a imparatului ca apartinand zeilor, amestecand mituri si legende despre zeitatile clanurilor cu mitologia Yamato. Nu s-a format nici o doctrina shintou in adevaratul sens al cuvantului pana la mijlocul perioadei Heian, cand s-a stipulat ideea ca zeii shintou erau manifestari ale zeitatilor budiste, legand astfel credintele indigene de invataturile budiste.
In timpul perioadei medievale si inceputul perioadei moderne au aparut cateva secte care propavaduiau un Shintou pur si independent. Dintre acestea, cele mai de seama sunt Ise, Yosida si Fukkon Shintou. Dupa restaurarea Meiji, guvernul a facut un efort in sustinerea acestei religii, cu scopul de a mari puterea politica a imparatului. Altarele locale si festivalele au fost readuse la viata pentru a intra in linie cu doctrina nationala. Toate acestea au disparut imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand statul si religia au devenit doua lucruri distincte, iar shintoismul a devenit doar o alta religie printre multe altele.
Astazi exista mai mult de 500 de secte shintoiste, care reclama un numar de 7.15 milioane de adepti. Practicile shintoiste sunt in stransa legatura cu practicile religioase locale si familiale. Venerarea zeitatilor recoltei, a pomilor, a animalelor si a tuturor lucrurilor apropiate de casa, ramane totusi o parte integranta a obiceiurilor locale de astazi.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
