Religia egipteană

Acum vom vorbi despre Egipt, pentru ca ascunde multe miracole si, mai ales, ofera tuturor tarilor opere, care abia daca pot fi descrise. (Herodot). Gratie cercetarilor egiptologice, intelegem astazi unele particularitati ale credintei si configuratiei vechi egiptene mai bine decat a facut-o istoricul grec din secolul al V-lea i. Ch. Magia si religia sunt foarte importante, intrucat prima notiune tine mai mult de o anumita imagine a lumii, in timp ce religia contureaza raportul omului cu Dumnezeu. Asa cum exista diferite reprezentari despre esenta divina, tot astfel exista si diferite imagini despre lume. In pricipiu se pot delimita imaginea magica, mitica si rationala a lumii, pentru care s-a incercat compararea cu somnul, visul si starea de veghe.

Intreaga cultura egipteana este de origine religioasa. Astronomia a aparut ca necesitate a impartirii timpului de care ritualul nu se putea lipsi (rasaritul devreme al lui Sothis, fazele lunii). Cele mai vechi reprezentari cartografice se refera la o geografie de dincolo, fiind pictate pe fundul sicrielor ca orientare pentru lumea cealalta. Medicii faceau parte, mai ales, din casta preotilor. Pentru igiena si prevenirea bolilor existau reguli sub forma unor porunci religioase. Artele plastice trebuie intelese numai dinspre radacina lor religioasa. Arta egipteana trebuia sa serveasca unor scopuri de cult si magie si mai putin unei satisfactii estetice, adica nu se putea vorbi despre arta in sensul occidental. Statuile din epoca piramimdelor sau picturile din mormintele tebane nu pot fi intelese ca o redare a realitatii vizibile, nici ca niste copii, ci ele trebuie sa fie privite ca simbol.

Piatra pretioasa si floarea de lotus, broasca si batlanul, barca si piramida miscau sufletul egipteanului care stroungea cu privirea suprafata, pentru ca, privindu-le, simtea ca se intalneste cu nesfarsitul. Astfel, cel care cotempla religia si arta egipteana intalneste o mare abundenta de motive simbolice.

Simbolul are mai multe sensuri si, de aceea, adesea nu poate fi explicat dupa originea si destinarea sa. Uneori el pare sa se contrazica pe sine insusi. Exista simboluri care indica ambii poli existentiali: binele si raul, viata si moartea. Osiris trecea drept zeul lumii subpamantene si al mortilor, dar in acelasi timp si ca suveran al cerului; el era soarele care coboara seara si se ridica in zori; putea fi omorat de fratele sau, Seth, dar, era totusi nemuritor.

Deosebit de flagrant era caracterul ambivalent al zeitatii feminine. Zeita Bastet poate aparea ca pisica prietenoasa, sarbatorita de femei cu muzica si dans; preotii ei erau medici. Dar apoi, aceasta zeita putea aparea sub numele de Sahmet ca inghititoare cumplita, ca o sangeroasa suverana a macelurilor, sub infatisarea unei leoaice.

Pana in vremurile cele mai indepartate se poate dovedi existenta a doua grupuri de zeitati. Unul dintre cele doua grupuri este cel al zeitatilor legate de un anumit loc, vechii zei ai nomelor ...